Nicoleta Marica: „Cel mai greu în această profesie e să te păstrezi viu, să nu-ţi pierzi pofta de joc“

Nicoleta Marica a absolvit în 2014, la Universitatea de Arte Târgu-Mureş, clasa lector universitar doctorand Monica Horga Ristea. Îşi doreşte să-şi facă atât de bine meseria, încât oamenii s-o ţină minte şi peste ani. Gala Hop este începutul.

Nicoleta Marica: „Cel mai greu în această profesie e să te păstrezi viu, să nu-ţi pierzi pofta de joc“

INTERVIURILE HOP www.uniter.ro îi prezintă pe tinerii actori care au câștigat preselecția de la București. Gala Tânărului Actor HOP va avea loc la Costineşti, între 8 şi 11 septembrie 2015 şi este organizată de UNITER şi Vox Maris Grand Resort.

banner-bun

Cu ce text ai venit la selecţia HOP?

Textul se numeşte „Nfoùnga” şi este un colaj din câteva poeme ale lui Tristan Tzara.

Ai mai fost şi în anii anteriori la HOP?

E primul an în care m-am decis să particip. Mi se pare foarte interesant dadaismul şi m-am bucurat de ocazia neaşteptată de a-l experimenta.

Ai avut emoţii la selecţia HOP de la Teatrul Naţional din Bucureşti (TNB)?

Nu. Am mers la preselecţie foarte relaxată. M-am gândit că acest moment şi tot textul s-a născut sub forma aceasta din frazele care mi-au atras atenţia citind poemele lui Tzara, din ideile care îmi veneau pe parcurs, din dorinţa mea de a înţelege dadaismul. Am început să simt acest „număr” care se născuse ca pe un căţel abandonat pe care l-am adoptat şi a devenit al meu, alături de care mă trezeam în fiecare dimineaţă. Voiam să mă bucur cu el şi de el, acum era momentul să îl arăt lumii cu orice risc. Poate că sună puţin egoist, dar asta am simţit atunci.

Ce ţi-au spus membrii juriului şi cum ţi s-au părut opiniile lor referitoare la prestaţia ta? Ai încercat/vei încerca să le pui în practică până la Gala din septembrie?

Momentul meu are o puternică influenţă dadaistă pe care publicul nu prea ”a gustat-o”. În schimb membrii juriului s-au amuzat. Radu Afrim m-a întrebat dacă sunt în stare să susţin un spectacol de acest fel, în care publicul să nu guste ceea ce fac eu pe scenă, iar eu i-am răspuns că prin acest număr se întâmplă să ilustrez tocmai ideea dadaiştilor de a stârni reacţii în sală, indiferent de ce natură. Acesta şi era scopul meu.

Chiar dacă publicul părea reticent, am simţit totuşi câteva reacţii diferite. A doua întrebare a venit din partea Dorinei Chiriac, care m-a întrebat de unde mi-a venit ideea costumului. Ideea a „înflorit” în timpul lucrului pe text pornind de la un amestec de fotografii din acea perioadă, câteva înregistrări video ale lui Hugo Ball şi tot felul de idei trecătoare prin mintea mea. Am luat câte puţin din fiecare şi aşa s-a ajuns la forma aceasta.

În ce piese ai jucat/ joci în prezent? Ce roluri ai interpretat până acum?  Există unul care îţi place în mod deosebit?

În prezent joc în spectacolul „Cele două orfeline”, o producţie a anului II-master de la U.N.A.T.C. În facultate am avut şansa să interpretez personaje diferite ca stil şi abordare (Hedda Gabler, Helena din „Visul unei nopţi de vară”, corifeul din „Troienele”, Ada din „With a little help from my friends”). Pentru mine toate au fost importante şi au însemnat ceva la momentul respectiv.

Care sunt actorii români pe care îi admiri?

Sunt foarte mulţi şi mi-e foarte greu să fac o clasificare. La toţi actorii admir câte ceva, de la curaj şi nebunie până la farmec sau eleganţa cu care îşi interpretează rolul. Totuşi, să încerc: Victor Rebengiuc, Coca Bloos, Ofelia Popii care m-a marcat cu rolul ei din „Faust”, Valeria Seciu, Nicu Mihoc, Vlad Zamfirescu, Marius Turdeanu şi lista continuă într-o ordine aleatorie.

nicoleta marica_foto_andrei_gindac_115 (5) (1)

Ce actriţă/ actor străin îţi place? De ce? În ce film/spectacol te-a impresionat în mod deosebit?

Julie Andrews, prin farmecul şi naturaleţea ei învelite într-o eleganţă tipic britanică, reuşeste să te umple cu căldură şi lumină. Mi se pare genul de actriţă care te face ca atunci când intră în scenă sau apare în cadru să nu-ţi mai poţi dezlipi ochii de la ea. M-a vrăjit în „Sunetul muzicii” şi m-a lăsat cu gura căscată (la propriu) în „Victor Victoria”. Robert de Niro în „Once upon a time in America”, dar mai ales în „Awakenings” şi „Flawless”, unde mi s-a părut extraordinar, ca de altfel în mai toate filmele lui. Morgan Freeman în „The Shawshank Redemption” (după ce am văzut filmul mi-au trebuit câteva zile ca să îmi revin) şi Robert Downey Jr. în „Sherlock Holmes”, pentru că nebunia lui mă acaparează.

De ce te-ai făcut actriţă?

La început a fost o pornire care m-a copleşit, simţeam şi ştiam că vreau să fac această meserie fără să pot neapărat explica în cuvinte de ce. Mai târziu, când am început să o aprofundez, am descoperit cât de complexă şi de generoasă este. Probabil că abia atunci am găsit răspunsul.

Cum te visezi peste cinci ani? Dar peste zece?

Nu prea obişnuiesc să gândesc în viitorul îndepărtat (cinci, zece ani mi se pare enorm), îmi place să mă concentrez pe aici şi acum, pe ce anume am de făcut eu în acest moment. Probabil peste cinci ani voi fi o actriţă care participă la toate workshop-urile posibile susţinute de teatrele din ţară şi din străinătate cu dorinţa de a descoperi tot felul de metode de a face teatru, stiluri şi culturi. Iar peste zece ani chiar voi reuşi să joc şi în sistemul internaţional.

Îţi mai aminteşti cum a fost prima zi de facultate?

A fost interesant de nouă şi ciudat de intensă. Ţin minte că la festivitate am rămas plăcut surprinsă de un scurt moment artistic pregătit de doi studenţi: unul de la secţia română şi celălalt de la secţia maghiară. Mi s-a părut originală această colaborare. Eu sunt o persoană foarte sociabilă, aşa că pe majoritatea colegilor îi cunoşteam încă de la admitere. Mai rămâneau doar colegele care au intrat în toamnă. După festivitate, am ieşit cu toţii în oraş, iar acela a fost momentul cel mai prielnic să ne împrietenim. Acum, dacă stau să mă gândesc bine, eram cu toţii destul de reţinuţi. Parcă tatonam noul univers în care am intrat.

Ne poţi spune o amintire semnificativă din anii de facultate?

În primul an, al doilea semestru, a fost prima dată când am participat la workshop-ul ”Improscot”, susţinut de Scott Johnston şi Claudiu Trandafir cu studenţii de la noi de la facultate (ambele secţii: română şi maghiară) şi cu studenţi din Scoţia. Iniţial, eu nu aveam cum să mă număr printre ei (era doar pentru cei din anul II), dar mi-am luat inima în dinţi şi i-am rugat să mă lase să particip.

Au fost foarte drăguţi şi deschişi şi m-au primit. Şi-au amintit de mine şi anul următor. Păstrez legătura şi astăzi cu mulţi dintre ei. Workshop-ul acela m-a schimbat mult. Era ceva cu totul diferit de ceea ce făcusem până atunci, un alt fel de a face teatru. Plus că am lucrat doar în engleză, la fel vorbeam şi noi, studenţii, unii cu ceilalţi. Dacă n-ar fi fost pachetele de mâncare de la mama, aş fi crezut că am plecat în Vest.

Ce ţi se pare cel mai greu în această profesie?

Să te păstrezi viu/vie. Să nu-ţi pierzi pofta de joc şi interesul.

Ai de făcut vreun reproş profesorilor/ unui profesor din aceşti ani de şcoală? Dacă ai putea să schimbi ceva în sistem, cu ce anume ai începe? 

Cred că fiecare om, profesor sau nu, are plusuri şi minusuri şi încerc ca din întâlnirea cu el să iau lucrurile care cred eu că mă ajută. Profesorilor le mulţumesc pentru timpul petrecut împreună şi pentru sfaturile date. Chiar dacă pe unele dintre ele nu le-am înţeles bine atunci, mi-au folosit mai târziu. În ceea ce priveşte sistemul teatrelor din România, cred că va mai dura ceva până să ajungem pe o linie de „normalitate”, ca s-o numesc aşa. Îmi doresc foarte mult să funcţioneze bine un sistem de colaborări pentru tinerii actori.

Ce rol ţi-ar plăcea să ţi se ofere în viitorul apropiat?

Nu-mi doresc un rol anume, mi se pare că orice personaj pe care îl interpretezi te face să creşti, te provoacă să intri într-o lume nouă, la început necunoscută. Îmi doresc să reuşesc să-mi fac atât de bine meseria încât oamenii să mă ţină minte şi peste ani.

Dacă s-ar fi dat note la selecţia HOP, iar tu ai fi fost în juriu, ce notă ţi-ai fi dat?

Nu cred deloc în sitemul de notare. Sunt conştientă că la un concurs, cum e şi Gala HOP, trebuie să se facă o diferenţiere între participanţi. Însă nu cred că juriul a dat note. Eu, una, nu aş da. Cel mai potrivit mi se pare să primeşti un feedback după prezentarea momentului, în care să ţi se pună în balanţă punctele bune şi cele slabe. Cred că asta ajută mult mai mult decât orice notă.

Foto: Andrei Gîndac

vp

 

În zilele de 15, 16 şi 17 iulie a.c. UNITER a organizat preselecţia pentru Gala Tânărului Actor – HOP. Juriul a fost format din: Radu Afrim, Dorina Chiriac, Radu Iacoban, Gabi Lupu și Iris Spiridon.

Anul acesta, cei 27 de tineri concurenţi aspiranţi, la Costineşti, la titlul de „Cel mai bun tânăr actor” vor fi priviţi şi notaţi de: actorul, muzicianul şi compozitorul Tudor Chirilă, regizorul şi scenaristul Radu Jude, actriţa şi directorul Teatrului Evreiesc de Stat Maia Morgenstern, scenografa Iuliana Vîlsan şi cântăreaţa şi profesoara de jazz Luiza Zan.

8 – 11 septembrie. Vox Maris Grand Resort Costineşti. Director artistic: Radu Afrim.