de Uniter vineri, 24 iunie 2022
„La o reprezentaţie cu «Îngeri în America», aici, la Metropolis, am surprins cu aparatul o doamnă care la aplauze plângea. Pentru mine fotografia aia a însemnat… succes. Pentru aşa ceva parcă merită să faci teatru. E evident că asta e singura măsură a succesului.”
Creațiile în materie de scenografie și fotografie ale artistei au fost lăudate în nenumărate rânduri, aprecierile fiind materializate prin peste 20 de premii naționale și internaționale, precum Premiul pentru cea mai bună scenografie, în cadrul Festivalului Național I.L.Caragiale (1993); Premiul Secției Române a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (în anii 1993, respectiv 2003) și Premiul UNITER (1995, 2002, 2006, 2015).
„Teatrul este iluzie, nu reproducem realitatea, că nu putem şi nici n-are sens. Noi îl conducem pe om undeva. Dacă nu te crede, ai pierdut pariul.” (Adriana Grand, în interviul coord. de Monica Andronescu în Adevărul)
În 1983, absolvă Academia de Arte Frumoase din Cluj, urmând să își facă debutul în calitate de pictor executant, la Teatrul de Stat din Oradea. Începuturile carierei sale de scenografă marchează și începuturile echipei Victor Ioan Frunză – Adriana Grand.
În 1984, montează împreună cu directorul de scenă, care îi devine partener de viață, la Teatrul din Oradea spectacolul „Apa” de Dumitru Solomon, pentru care urmează să primească și primul premiu la Săptămâna Teatrului Scurt, în același an. În cariera sa, colaborează și cu alți regizori de renume, precum Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu și Sanda Manu, în cele peste 100 de scenografii semnate.
„Niciodată n-am crezut că pot să-i mint pe oameni cu o bucată de carton, dar acum mi se pare mai mult ca oricând că nu mă cred aşa de uşor. (…) Ei observă. Folosim cât mai des, lucruri cât mai reale. E un fel de întoarcere la «realism», dar e un alt fel de realism. Imaginea respectivă nu e realistă, conceptul nu e realist, dar obiectele care o compun sunt. Plus că eu simt nevoia asta de detaliu. Şi îmi place când ne apropiem foarte mult de public. E o provocare.” (Adriana Grand, în interviul coord. de Monica Andronescu în Adevărul)
Lucrează cu cele mai importante teatre din România, într-un număr covârșitor de montări la Teatrul Naţional din Bucureşti, Cluj, Târgu Mureş, Craiova, Constanța, la Baia Mare sau la Teatrul Maghiar din Timişoara etc, dar și în teatre din afara granițelor României. Printre acestea, se numără Teatrul National din Budapesta (Ungaria), Teatrul Szigligeti Ede din Szolnok (Ungaria), Teatrul Dramatic din Zalaegeszeg (Ungaria), Teatrul Idis din Tel-Aviv (Israel), Opera de Stat din Praga etc.
„Cred că succesul e cel de public. Dacă n-am avea succes la public, aș prefera să mă ascund într-o gaură de șarpe, indiferent de recunoașterea oficială. Cea mai mare plăcere e că publicul aplaudă și vine la spectacolele noastre. Aplauzele sunt o reacție spontană, imediată.” (Adriana Grand, în interviul coord. de Monica Andronescu în Adevărul)
Între 1986 si până în prezent, a realizat prezentarea grafică a unor volume apărute la editurile Kriterion, Albatros, Unitext și Dacia, dar și afișe pentru spectacole si festivaluri din România și Ungaria, Israel și Cehia. De asemenea, a avut în grijă și prezentarea grafică a revistei Teatrul Azi în perioada 1990-1992. Adriana Grand a mai semnat și propriile rubrici săptămânale de fotografie în cadrul revistei Yorick (2015) și pe site-ul Centrului Cultural Lumina (2020).
Spectacole semnate:
O NOAPTE FURTUNOASĂ de I.L. Caragiale, regia și ilustrația muzicală: Dragoș Pop (2022)
LINOLEUM de Vladimir și Oleg Presniakov, regia: Alexandru Dabija (2016) – decorul şi costumele
12 OAMENI FURIOȘI de Reginald Rose, regia: Tudor Lucanu (2015) – costumele
CUM VĂ PLACE după William Shakespeare, regia, coregrafia și selecția muzicală: Peter Uray (Ungaria) (2014) – decorul şi costumele
BARRYMORE de William Luce, regia: Tudor Lucanu (2013) – scenografia
STEAUA FĂRĂ NUME de Mihail Sebastian, regia: Alexa Visarion (2012) – decorul şi costumele
ULTIMUL MESAJ AL COSMONAUTULUI CĂTRE FEMEIA PE CARE A IUBIT-O CÎNDVA ÎN FOSTA UNIUNE SOVIETICĂ de David Greig, regia: Radu Afrim (2010) – decorul şi costumele
CÎND NOI, MORŢI, ÎNVIEM de Henrik Ibsen, un spectacol de: Cătălina Buzoianu (2009) – decorul şi costumele
DON JUAN ÎN SOHO de Patrick Marber, un spectacol de: Andrei Şerban (2007) – decorul şi recuzita
PURIFICARE de Sarah Kane, un spectacol de: Andrei Şerban (2006) – decorul şi costumele
MĂ JOC CU VOI AŞA CUM DORIŢI versiune scenică de Anca Daniela Mihuţ, după Lucian Blaga, regia: Anca Daniela Mihuţ (2005) – scenografia
IVANCA de Lucian Blaga, regia: Anca Bradu (2005) – scenografia
SOLO ON-LINE poem coregrafic de Vava Ştefănescu, coregrafia: Vava Ştefănescu (2004) – scenografia
STRADA CARE URCĂ LA CER de Dominic Stanca, regia: Florin Piersic (2004) – scenografia
IL PRINCIPE MALEDETTO / ÎNGERUL SLUT de Alexandru Sever, regia: Gelu Badea (2004) – scenografia
BOLNAVUL ÎNCHIPUIT de Molière, regia: Sanda Manu (2002) – costumele şi recuzita
ARTĂ de Yasmina Reza, regia: Adrian Roman (2002) – decorul şi costumele
PROVOCARE de Anthony Swerling, regia: Zoltan Schapira (2001) – decorul şi costumele
DONA JUANA de Radu Stanca, regia: Livia Gună (2000) – decorul şi costumele
ABATORUL ROŞU, GALBEN, VERDE ŞI ALBASTRU de D.R. Popescu, regia: Alexa Visarion, Dorel Vişan (1999) – costumele
VISUL UNEI NOPŢI DE VARĂ de W. Shakespeare, regia: Victor Ioan Frunză (1999) – decorul şi costumele
IVAN TURBINCĂ de Bogdan Ulmu, după povestea lui Ion Creangă, regia: Bogdan Ulmu (1998) – scenografia
BECKET de Jean Anouilh, regia: Victor Ioan Frunză (1996) – decorul şi costumele
COVORUL FERMECAT de Norberto Avilla, regia: Marin D. Aurelian (1995) – scenografia
CURSA DE ŞOARECI de Agatha Christie, regia: Dorel Vişan (1992) – decor, costume
APA de Dumitru Solomon, direcția de scenă Victor Ioan Frunză (1984) – scenografia
EXAMEN DE BACALAUREAT (FATA MORGANA) de Dumitru Solomon, direcția de scenă Victor Ioan Frunză (1985) – scenografia
CAPCANA de Robert Thomas, regia Sergiu Savin (1985) – scenografia
PLOUĂ LA SOVATA (STRESS) de Mircea Radu Iacoban, regia Dan Alecsandrescu (1986) – scenografia
