Ana Ularu: „Mie îmi place cu meșteșug și aplicare, cu lucru, și abia mai târziu lăsate virtuozitățile să se manifeste”

INTERVIU Ana Ularu este nominalizată la Gala Premiilor UNITER 2019 pentru trofeul acordat la categoria „Cea mai bună actriță în rol principal”, cu rolul Marianne, din spectacolul „Constelații”, de la Teatrul Act (regia: Radu Iacoban).

Ana Ularu: „Mie îmi place cu meșteșug și aplicare, cu lucru, și abia mai târziu lăsate virtuozitățile să se manifeste”

Ana Ularu, din nou nominalizată la Premiile UNITER. O obișnuită a Galei, am putea spune. De data aceasta, care e povestea rolului care te-a adus în aceasta frumoasă postură?

De data aceasta, rolul, sau mai aplicat și corect spus, traiectoria ambelor personaje din spectacolul „Constelații” e ceva ce noi numim cu afecțiune și panică „Olimpiada de Actorie”. Roland (interpretat de Radu Iacoban) e apicultor și e 95% minunat, Marianne, interpretată de mine cea recunoscătoare și flatată de nominalizare, e cosmolog, fizician, bizarerie. Cei doi operează în cadrul unei secvențe Fibonacci a relației lor, variante și variante de întâlniri, iubiri și rezultate între ei în multivers. Pentru că în spatele frumuseții și romantismului, textul e de fapt teribil de complicat, complex și riscant, am lucrat cu Radu fără pic de boemie și fără a ne lăsa în brațele hazardului. Cu scenele scoase pe caiet, conjecturi și negări, luptând ca doi avocați uneori pentru subtextul propriului personaj, cu încercări și arhitecturi care au căzut pentru că nu se susțineau natural. Am lucrat ca pentru teza de mate. Ceea ce mie tare îmi bucură sufletul, ideea de a crea o partitură atât de solidă, încât niciodată să nu cazi sub un anumit nivel, oricum ar ateriza îngerii inspirației în seara aia. Mie îmi place cu meșteșug și aplicare, cu lucru, și abia mai târziu lăsate virtuozitățile să se manifeste.

Ai mai câștigat la Gala Premiilor UNITER, ce s-a schimbat în cariera ta ulterior acestui fericit moment? A contat? Contează? Ce înseamnă să fii desemnată cea mai bună actriță din țara noastră? Și cum te-ai schimbat, dacă te-ai schimbat cu această ocazie – te-ai culcat pe o ureche, te-ai ambiționat și mai tare sau cum?

Tare mă amuzi. Sărbătoare, cu subcurenții malițioși ai întrebării. Contează enorm la nivel personal și premiul și nominalizarea nouă. Mă onorează să fiu recunoscută de breaslă, îmi place să fi redevenit „a teatrului”, după ce o perioadă, oricât aș fi luptat, eram a „filmului”. Contează pentru a atrage public, pentru pedigree-ul mini-întreprinderii teatrale pe care o reprezentăm eu și Radu și colegii noștri alături de care ne-am grupat, contează pentru că, să fim sinceri, niște oamenii au văzut multe spectacole și au zis „ce face fata asta merită să…”. De culcat pe ureche încă nu s-a inventat otrava în ceea ce mă privește, iar ambiția mea e pașnică și tradusă doar prin dragostea de meserie.

Vei veni la Gală? Ai pregătit discursul, în caz că… iar? Cui îi vei mulțumi și mai ales de ce?

Venitul la Gală, ca și programul meu de spectacole din perioada următoare, e un soi de loterie care mă consumă profund, pentru că totul se negociază în funcție de filmările mele din următoarea perioadă. Nu mă plâng deloc, sunt recunoscătoare tare că lucrez, ca de fiecare dată, doar că mă stresez să pot fi ubicuă. Aș mulțumi mereu Teatrului Act, instituție revoluționară de teatru, cu suflet și adevăr și creier și curaj pe care o ador și alături de care mi-am dorit să pășesc din adolescență, i-aș mulțumi domnului Marcel Iureș și lui Alex Iureș și aș mulțumi cu mare drag partenerului meu de creație de atâția ani, Radu Iacoban. Un regizor care mereu știe să mă transforme și să mă conducă blând și fără să îmi dau seama spre idei și expresii pe care nu mi le intuiam.

Ana Ularu, în „Constelații” (regia: Radu Iacoban), la Teatrul Act. Nominalizare la Premiile UNITER 2019, categoria „Cea mai bună actriță în rol principal”

La ce roluri lucrezi acum, în ce spectacole joci, să venim să te vedem, să ne convingem dacă ești sau nu ești cea mai cea din țara noastră?

Lucrez la chestii care se vor vedea mai târziu, așa e pe suportul filmat, spectacolele sunt deocamdată aceleași – Omul cel bun din Seciuan și Carousel la cele două Bulandre – spectacole la care am avut șansa să lucrez cu domnul Andrei Șerban, Constelații și O intervenție la Teatrul Act, Emancipare la Comedie, pe vremuri aveam și Godot, dar așteptăm relocări, când e timp mai dau o fugă și prin Peretele de Lia Bugnar la Metropolis și Procesul Caprei cu un Ied, tot la Metropolis (dar oare când îl mai programăm?).

Ai văzut contracandidații dumitale din acest an la Premii? Cum sunt rolurile lor? Crezi că vei triumfa sau de data aceasta nu?

Din păcate nu am văzut spectacolele colegilor mei nominalizați încă, dar abia aștept. Tare îmi mai place la teatru, din ambele puncte de stație.

Ana, trăgând o liniuță peste cariera ta în teatrul românesc de până acum, cum e? Ești mulțumită? Ai ajuns unde sperai? Unde vrei să mai urci?

Nu fac încă niciun bilanț, mai sunt decade până atunci. Înainte cu energie și curiozitate și să ne oprim să ne minunăm mai încolo.

Aș mulțumi cu mare drag partenerului meu de creație de atâția ani, Radu Iacoban. Un regizor care mereu știe să mă transforme și să mă conducă blând și fără să îmi dau seama spre idei și expresii pe care nu mi le intuiam.”
Ana Ularu, actriță