Alex Nagy: „Nu cred că talentul trece, însă trece timpul”

Tânăr. Actor. Regizor de teatru și de operă, ba chiar și interpret în Operă, la Oxford. Educat în București și la Londra. Alexandru Nagy e special din orice unghi l-ai privi. Astăzi, despre cursa contra-cronometru care e viața oricărui artist și Gala HOP ca un important, stabil punct de plecare.

Alex Nagy: „Nu cred că talentul trece, însă trece timpul”

Alex, ce amintiri păstrezi de la Gala HOP?

Amintirea preselecției de pe scena Teatrului „Nottara” din București alături de colegii mei: Ștefan Pavel și Alexandru Bogdan.

Ți-a deschis oportunități în carieră? Care?

Am câștigat mai mult pe plan personal.

Ai câștigat în 2012 premiul „Sică Alexandrescu”, premiul special al juriului. Cum a fost?

A fost emoționant, nu mă așteptam. E un premiu care mă onorează. Este și meritul colegilor mei.

Spune-mi, te rog, cinci lucruri pe care le-ai învățat participând la Gala HOP.

1. Am învățat cum

2. să-ți faci o mini-vacanță

3. la Vama Veche

4. (în 2012 Gala s-a ținut

5. în Mangalia)

Ce sfaturi i-ai da unui tânăr actor care se pregătește anul acesta de prima sa Gală?

Mă feresc să dau sfaturi. Dacă se pregătește e foarte bine, dacă nu, nu, dacă e prima, cred că e mai ușor, la a doua, a treia încercare e mai greu. În zilele galei mă gândesc mai mult la acei colegi.

Ce sfaturi ți-ai da ție dacă ar fi din nou anul 2012? Cum ai aborda Gala cu mintea de acum?

Cred că m-aș sfătui să mă bucur la final.

Ai mai fost de atunci la HOP? Cum ai aflat că s-a schimbat? Merge, ca să zicem așa, într-o direcție bună? Ce auzi de la colegii tăi, actorii? Face treabă Radu Afrim? Sau cum e?

Aș vrea să mă duc personal să testez. Colegii noștri sunt subiectivi.

Trece talentul unui tânăr actor dacă nu joacă? Și, în general, trece talentul?

Nu știu dacă trece, el hibernează cred, și ca atare nu se dezvoltă, nu se rafinează. Nu cred că talentul trece, însă trece timpul și pentru actori este o cursă contra-cronometru.

Ce e de făcut pentru a deschide teatrele către tineri?

Cred că trebuie să se instaureze o politică a teatrelor care să fie bazată pe o deontologie profesională. Teatrele au nevoie de o infuzie de viață din punct de vedere artistic. De la actori la creatori, media de vârstă trebuie să scadă.

Fiecare teatru cu o sală studio este dator să o lase pe mâna tinerilor creatori și actori în programe special create și funcționale. Rețeta există, ea trebuie doar implementată. Calculul numărului de producții trebuie totuși raportat la numărul de profesioniști existenți pe piață, ori astăzi aceste săli studio dacă scot 2 – 3 producții pe an.

Foto: alexandrunagy.ro