Cristina Juncu. Scurt portret al actriței la primul mare HOP

Cristina abia a absolvit UNATC-ul. Ceea ce nu o împiedică  – așa după cum veți constata în rândurile următoare – să gândească matur, imprevizibil și, pe alocuri, sclipitor.

Cristina Juncu. Scurt portret al actriței la primul mare HOP

INTERVIURILE HOP www.uniter.ro îi prezintă pe tinerii actori care au câștigat preselecția de la București. Gala Tânărului Actor HOP va avea loc la Costineşti, între 8 şi 11 septembrie 2015 şi este organizată de UNITER şi Vox Maris Grand Resort.

banner-bun

La Gala HOP de la Costinești s-a calificat după ce a adaptat un text astfel încât partenerul ei de scenă să fie un telefon. În viitor se tot vede la mare, pe o plajă, repetând texte care nu o lasă să se bucure de vacanță. Până atunci însă, joacă. Cristina crede că e prea mică deocamdată pentru a schimba lumea mare. Evident, nu are dreptate. Cristina Juncu a devenit actriță pentru că nimic nu i s-a părut îndeajuns în afară de asta.

Un scurt CV:  când ai absolvit? Unde?

Am absolvit anul acesta (promoţia 2015), la UNATC “I.L.Caragiale” Bucureşti, la conferențiar universitar doctor Paul Chiribuţă, clasa conferențiar universitar doctor Doru Ana.

Cu ce text ai venit la selecția HOP?

Am adaptat un text în două personaje de Shel Silverstein în aşa fel încât partenerul meu să fie un telefon, nu un al doilea actor. Monologului i-am zis “Barca se scufundă”.

Ai mai fost și în anii anteriori la HOP?

Nu, abia ce mi-am sărbătorit majoratul actoricesc.

Ai avut emoții la selecția HOP de la Teatrul Național din București (TNB)?

Nu eu. Mâna în care îmi ţineam partenerul – telefonul – tremura ca o crenguţă firavă în vânt şi partenerul – telefonul – tot aluneca, pentru că în palma mea dreaptă se adunase un mic lac de acumulare. Slavă Domnului că nu s-a spart barajul şi nu l-am inundat pe TNB.

Ce ți-au spus membrii juriului și cum ți s-au părut opiniile lor referitoare la prestația ta? Ai încercat/vei încerca să le pui în practică până la Gala din septembrie?

Nu am primit un feedback propriu-zis. Juriul nu mi-a spus nimic. Am dedus momentele bune şi pe cele mai puţin bune din reacţiile lor şi din cele ale publicului. Am cerut câteva păreri şi după ce am aflat rezultatul selecţiei şi, în funcţie de ele, o să mai modific ce e de modificat până la HOP-ul cel mare.

CRISTINA JUNCU NU ARE O TIPOLOGIE CLARĂ. ȘI ASTA E BINE

În ce piese ai jucat/ joci în prezent? Ce roluri ai interpretat până acum?  Există unul care îți place în mod deosebit?

Mi s-a zis de multe ori că nu am o tipologie clară, şi că asta poate fi şi bine, şi rău. Până acum a fost bine. Mi s-au dat de jucat lucruri extraordinar de diferite, de la mama cea negativă din Efectul razelor gamma asupra anemonelor până la Sofia Egorovna din Platonov, întruchiparea speranţei. Din luna martie, joc şase spectacole în Bucureşti, şi  nouă roluri în ele: o babă sonoră, o servitoare fâşneaţă, o doamnă naivă (toate trei în Cine e fazanul?” de Feydeau, licenţă actorie), o elevă uimită în permanenţă („Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, Teatrul de Comedie), o femeie adulteră (Marie dinWoyzeck” de G. Buchner, licenţă regie), o femeie cu un simţ al umorului foarte dezvoltat (Margaret din „Iluzii” de Ivan Vîrîpaev, licenţă actorie), o fată înamorată, o femeie care vrea să fie cerută de nevastă („Aproape Maine” de John Cariani, Teatrul de Artă) şi o băiată înamorată (Viola din „A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, licenţă actorie).  Dacă mi s-ar cere să aleg unul, probabil că aş alege-o pe Viola. Sau pe Margaret? Nu ştiu. Mă joc de-a toate. Şi îmi place.

Cristina Juncu_foto_andrei_gindac_55 (2)
Cristina Juncu, la preselecțiile pentru Gala HOP

 Care sunt actorii români pe care îi admiri?

Am un fel de vis imposibil – să ajung să joc cu Olga Tudorache. Mă fascinează, pur şi simplu. Nu am văzut la nimeni, niciodată, atâta bucurie de a exista în scenă şi atâta curaj de a exista exact aşa cum vrei. Dar, din păcate, cred că m-am născut un pic cam târziu. Deci, în afară de minunaţii actori cu care am onoarea să joc deja… Mihai Constantin, Andi Vasluianu, Ada Simionică, Florin Piersic Jr., Vlad Zamfirescu, Irina Velcescu, Iulia Colan şi, Doamne, câţi mai sunteţi…  sper să apuc să ajung lângă voi pe scândură din timp! (membrii juriului se exclud, din conflict de interese morale)

De ce te-ai făcut actor/actriță?

Pentru că nimic nu mi se părea îndeajuns în afară de asta.

Cum te visezi peste cinci ani? Dar peste zece?

Peste fix cinci ani mă văd la mare, undeva pe plajă, rumegând în cap vreun text care nu mă lasă să îmi văd de vacanţă. Peste zece mă văd la mare, undeva pe plajă, rumegând în cap vreun text care nu mă lasă să îmi văd de vacanţă, în timp ce ipoteticul meu soţ iubitor are grijă să nu se înnece copiii în mare, pentru că eu sunt cu capul în nori şi nu se poate baza pe atenţia mea. Şi peste cincisprezece mă văd (la) mare. Dar, vai, trebuia să mă opresc la 10.

CRISTINA JUNCU A CONSTAT CĂ A NIMERIT PRINTRE NIȘTE MINUNAȚI CIUDAȚI

Îți mai amintești cum a fost prima zi de facultate?

Îmi amintesc că mă vopsisem roşcat-morcov şi mă prinsese numai în vârful capului. Îmi amintesc că mă simţeam ca o ţărancă din cauza asta, dar că nimeni în afară de mine nu părea să observe, pentru că, de fapt, toată lumea era mov în cap, sau verde, sau pur şi simplu ciudată. Mi se părea super-mişto că în sfârşit am nimerit un colectiv în care normal înseamnă ciudat.

Ne poți spune o amintire semnificativă din anii de facultate?

Cele mai frumoase amintiri din şcoală sunt legate de momentele de după şcoală: când rămâneam să repetăm prin poduri, prin săli de clase, prin sufragerii nopţile, după program, când veneam la cursurile de dans mai devreme şi stăteam câte patru ore în loc de două, când mergeam la cursurile celor cu un an mai mici. Astea sunt, de fapt, momentele când s-au legat prieteniile dintre noi şi legăturile de suflet. Atunci când am ales să facem mai mult decât ni se cerea. Pui mai mult suflet atunci când doar tu ceri de la tine.

CRISTINA JUNCU S-A SPERIAT DE CEL MAI FRUMOS BĂRBAT DIN LUME

Ce ți se pare cel mai greu în această profesie?

Neprevăzutul. Niciodată nu ştii ce urmează, ce îţi rezervă viitorul. Nu ai un traseu stabilit, nu poţi obţine o “promovare”, nu poţi să te “aranjezi” pe viaţă. Acumulezi, faci în permanenţă alegeri şi habar n-ai dacă sunt cele mai bune. Asta e cel mai greu şi e şi cel mai frumos, de fapt. Să te laşi purtat de val.

Ai de făcut vreun reproș profesorilor/ unui profesor din acești ani de școală? Dacă ai putea să schimbi ceva în sistem, cu ce anume ai începe? 

Sunt prea mică să mă apuc să schimb lumea mare. Şi, la o adică, cu bune, cu rele, am învăţat multe de la lumea mare şi sunt recunoscătoare pentru ele, chiar dacă pe unele mi le-am însuşit mai cu râsu`, mai cu plânsu`, mai cu râsu`-plânsu`.

Ce rol ți-ar plăcea să ți se ofere în viitorul apropiat?

Sally Bowles în “Cabaret” sau Charity în “Sweet Charity”. O cabaretistă inconştientă şi inocentă. Să cânt, să dansez şi să mă bucur.

Ce actriță/ actor străin îți place? De ce? În ce film/spectacol te-a impresionat în mod deosebit?

Natalie Portman în “Closer”. Am văzut filmul după ce am citit piesa lui Marber şi tot mi s-a părut absolut imprevizibilă. M-a făcut să uit că ştiu ce urmează. Şi Javier Bardem în “No country for old men”. N-am crezut niciodată că cel mai frumos bărbat din lume poate să îmi provoace coşmaruri.

Dacă s-ar fi dat note la selecția HOP, iar tu ai fi fost în juriu, ce notă ți-ai fi dat?

Mi-aş fi dat un HOP, nu o notă. Chiar, ar trebui să se inventeze nota HOP. Nimeni nu s-ar mai simţi frustrat de sistemul de notare. Ai trecut sau nu, un HOP. HOP ŞI-AŞA!

“Pui mai mult suflet atunci când doar tu ceri de la tine. “

Cristina Juncu, actriță

Foto: Andrei Gîndac

**************************************************************

În zilele de 15, 16 şi 17 iulie a.c. UNITER a organizat preselecţia pentru Gala Tânărului Actor – HOP. Juriul a fost format din: Radu Afrim, Dorina Chiriac, Radu Iacoban, Gabi Lupu și Iris Spiridon.