Dor de Ion Caramitru

 Lumina de început de toamnă, blândă și recunoscătoare, ușor melancolică o atribuim din 2021 încoace momentului când, în drum de la Alba Iulia (Gala HOP) spre București, am aflat vestea care a încremenit o țară întreagă. Vestea care, cu licăriri ca de jăratec, avea să lase un gol imens în sufletele noastre. Vestea că Ion Caramitru a plecat să petreacă un timp în alt spațiu. Să vadă lumea de la margine spre centru și nu invers, cum a făcut-o toată viața. Să o privească cu înțelegere și îngăduință. Și, de ce nu, să renunțe la luptă, să fie un cavaler al fericitei resemnări.

Dor de Ion Caramitru

Căci da, Ion Caramitru a fost o personalitate unică a artei și culturii. Un luptător pentru idealuri, un nobil constructor și un lider. Ion Caramitru a fost măsura realității UNITER și a culturii românești. Proporțiile și semnificațiile acestei pierderi le simțim în orice moment de derută, de bâjbâire. Și ne întrebăm: „Cum ar fi procedat Ion Caramitru într-o asemenea situație?”.
   Dor, melancolie ne cuprind azi, 5 septembrie, la amintirea că Ion Caramitru nu mai aparține spațiului și timpului nostru. Dar e un gând egoist, ce ne hrănește mințile în căutare de amintiri. Căci el este acum în deplină libertate, a câștigat bătălia cu moartea, cu istoria.
Domnule Caramitru, ne veți fi mereu exemplu clar de luptă, noblețe, viziune și hotărâre în fața oricăror neputințe!
   Lumina de început de toamnă, blândă și recunoscătoare, ne duce cu gândul la Ion Caramitru și la felul lui inconfundabil de a trăi cu sens.

„Despre cum se mișcă lumea.
Despre ce vor oamenii.
Despre ce sunt ei.
De când se nasc și până vor muri
Și chiar și mai târziu.
Astă seară am ajuns aici.
Mâine o luăm de la-nceput.”
(Ion Caramitru – Gala UNITER 2005)