Pentru un teatru în slujba omului
Întâlnirea de astăzi este o adevărată imagine a imensului potenţial al teatrului de a mobiliza comunităţi şi a construi punţi.
Teatrul pătrunde cu subtilitate în sufletul omului curpins de teamă şi suspiciune, transformând imaginea sinelui şi deschizând o lume de opţiuni în faţa individului şi a comunităţii. El poate conferi sens realităţilor zilnice, împiedicând un viitor nesigur. El se poate angrena în politicile umane în moduri simple şi directe. Fiind atât de cuprinzător, teatrul poate constitui o experienţă capabilă de a depăşi vechi neînţelegeri.
Pentru a avea pace în viitor, trebuie să începem prin a folosi mijloace paşnice care caută să înţeleagă, să respecte şi să recunoască contribuţiile fiecărei fiinţe umane la obţinerea păcii. Teatrul este limbajul universal prin care putem schimba mesaje de pace şi reconciliere.
De aceea, ar fi o farsă dacă, cunoscând puterea teatrului, am rămâne tăcuţi în vremuri ca acestea şi i-am lăsa pe mînuitorii de arme şi aruncătorii de bombe să se ocupe de păstrarea păcii în lume. Cum ar putea uneltele înstrăinării să acţioneze şi ca instrumente ale păcii şi împăcării?
Chiar dacă nu poate fi singura cale de a aduce pacea, teatrul ar trebui cu siguranţă inclus ca un instrument eficace în misiunile de menţinere a păcii.
Scena lumii
Acest început de secol XXI e violent şi cinic. Se cutremură pământul, se distrug civilizaţii, apele inundă cerul, sunt înlocuiţi tirani, se scumpeşte carburantul. Totul e vizibil la distanţe incredibile, iar acest spectacol prevesteşte parcă sfârşitul apocaliptic al planetei.
„Pământul, prins de friguri, s-a cutremurat”, spune Shakespeare într-o piesă, iar pe scenă, un actor ne vorbeşte cu timiditate despre glasul care prevesteşte răul absolut. Scena lumii este bântuită astăzi de tot ce în teatru e imaginat, construit la vedere şi reprezentat poetic.
Întoarce-te cu gândul la copilărie, aminteşte-ţi bucuriile micilor descoperiri, caută-te în adolescenţă şi vei retrăi emoţii aparent pierdute. Intră în Teatru ca prima dată şi ascultă fascinat poveşti în care te-ai regăsit atunci, instantaneu. Rămâi acolo cât mai mult. Eşti protejat, eşti cultivat, eşti dorit, eşti fermecat.
Spectator la drama lumii, la tragedia firii, vei râde în hohote de cât eşti de naiv când vei înţelege că totu-i doar iluzie.
„Un basm de furii şi de nerozie”, cum spune Shakespeare aruncând în marea revărsată cartea şi bagheta lui de magician.



