Cum poți ști, într-adevăr, cine ești și cu ce rost?

Nu știi. Doar construiești, cu râvnă, spații solide, cu răsuflarea tăiată, uneori luptând anevoie, în timp ce semenul îți e adesea potrivnic. Acesta a fost rostul lui Ion Caramitru. Un constructor și un lider. O personalitate unică a artei și culturii.

Cum poți ști, într-adevăr, cine ești și cu ce rost?

Acum imaginea lui este plămădită din amintiri și vise. Un făuritor de vise pentru cei ce vor urma. Menirea și misiunea lui a fost să zguduie, să răscolească după acel grăunte de adevăr, după acea fărâmă de libertate pe care ți-o dă iubirea de oameni.

Ion Caramitru s-a luat la harță cu viața, cu semenii, preferând incertitudinea viitorului nefirescului și nesatisfăscătorului prezent. Unii l-au înțeles, alții … nu. Așa e și acum…

Dorul, melancolia, poate un surâs discret în colțul gurii, poate o grimasă pentru unii, se strecoară azi, 5 septembrie, în sufletele noastre. Dar sunt sentimente pe care ni le îngăduim cu blândețe și cu recunoștință, căci am fost contemporanii unui om care a refuzat supunerea, jugul. Cuvintele, faptele lui au fost pentru unii gloanțe, pentru alții, cea mai curată apă.

Și e bine că nu poți afla cine ești cu adevărat decât atunci când mai trăiești doar în amintirea celor care îți supraviețuiesc. Poți afla cine ești și cu ce rost după felul în care rămâi prezent în ceilalți. Și ceilalți în tine, și tot așa, și iar, și iar…

 

„Despre cum se mișcă lumea.

Despre ce vor oamenii.

Despre ce sunt ei.

De când se nasc și până vor muri

Și chiar și mai târziu.

Astă seară am ajuns aici.

Mâine o luăm de la-nceput.”

(Ion Caramitru – Gala UNITER 2005)

 

UNITER

5 septembrie 2026