de Andrei Crăciun joi, 6 decembrie 2018
ACTRIȚA RECOMANDĂ:
În ce spectacole joci în această stagiune?
Cel mai fresh spectacol la care lucrez chiar acum este O noapte furtunoasă, în regia lui Laszlo Bocsardi ce va avea premiera în ianuarie. Alt spectacol unde mă mai prezint, abia ieșit în văzul lumii, este Experimentul P by the one and only Alexander Hausvater. Mai sunt și La ordin, Fuhrer de vreo două ori pe lună sau pierdută-n Rambuku timișorean, adusă în ultimele două locșoare de Mihai Măniuțiu și șefa coregrafiei mondiale Andrea Gavriliu. Teoretic mă mai văd și cu Romeo și murim puțin împreună și în ianuarie o să mai am o premieră despre care nu pot să spun prea multe (nu că vreau să fac pe misterioasa, dar nu prea știu nici eu prea multe). Atât. Atât pot, atâta fac.
Un spectacol pe care îl recomanzi (deși nu joci în el)?
Fără mine spectacol practic n-ai cum să recomanzi. Nu se face.
Un actor tânăr din țara noastră, care îți place?
Ada Dumitru, dacă ar fi bărbat.
O actriță tânără din țara noastră care îți place?
Dumitru Cristiana Alexandra (ăsta e numele meu complet).
Un regizor tânăr de urmărit, din țara noastră?
Norbert Boda. Că-i talentat și mai e și ungur. Iar ungurii chiar trebuie urmăriți, să nu care cumva să ia Transilvania și să fugă cu ea. Boda e mișto. Abia începe, dar începe bine.
Un motiv pentru care să meargă spectatorii la teatru?
Poți să-ți scoți prietena în oraș și cu ocazia asta să pari și puțin intelectual. Și dacă e premieră poate prinzi și-un bufețel. E schemă.
CELE MAI…
Cel mai bun sfat primit până acum?
Ieșeam din teatru după o zi lungă de repetiții și m-am pus în față pe o bordură să-mi contemplez puțin existența nefastă. Domnu’ portar a venit, s-a așezat lângă mine și mi-a zis precum un guru urbanizat: „Domnișoară, nu fi supărată. Teatru’ trece, viața rămâne”. Și cică să nu faci dragoste înainte de un spectacol. Îți ia din energie. Întrebasem pentru un prieten.
Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă?
Visul bunicului meu a fost să mă vadă jucând. Urma să am debutul, februarie 2013. Tataie se îmbolnăvise foarte grav, făcea dializă, nu îi era bine, simțeam cum clepsidra asta nenorocită de viață i se scurge printre degete. Am reușit totuși să îl aducem la spectacol. După ce s-a terminat, prin emoția primelor aplauze, prin entuziasmul primei întâlniri cu publicul din viața mea, prin aburul ăla de tinerețe și sânge ce-mi alerga grăbit prin vene, prin zâmbetul unui început de drum, am fugit să îl văd. Mă aștepta în mașină, gata de plecare. I-am țâșnit în brațe. Era mândru. Trebuia să plece rapid, îl duceau înapoi la țară. Înainte să închid portiera m-a luat de mână și mi-a spus: „Încă puțin și voi putea veni la toate spectacolele tale, te iubește tataie”. A fost ultima oară când l-am văzut. Și de atunci când joc este acolo, mereu. Pe un scaun din stânga sus. Mereu pe același scaun din stânga sus unde i-am putut vedea chipul în seara aia de februarie, 2013.
Cel mai provocator spectacol de până acum pentru tine?
Fiecare spectacol este provocator, pentru că de fiecare dată trebuie să o iau de la zero cu treaba. Eu încerc s-o mai dau din pogniet uneori, să merg cu barosăneala fostului proiect, dar nu prea merge. Și fiecare creator cu care lucrez mă provoacă în felul său. Gavriliu cu fizicalitate, Hausvater cu nebunie, Bocsardi cu precizie. Cred că numai atunci când există provocare există și evoluție. Altminteri rămânem uitați prin zona noastră de confort.
Cel mai dificil moment pentru tine în teatru?
Am făcut o strategie culinară nefericită înainte de un spectacol. Combo fasole, pepene și înghețată. N-am crezut că mai răzbesc.
Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actriță?
Cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat de când sunt actriță este că sunt actriță. Și sunt recunoscătoare că munca mi-e o continuă plăcere. Este un privilegiu să poți face meseria asta.
Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o până acum în teatru; de ce aceea?
Cea mai interesantă întâlnire a fost cu Marius Stănescu. Ne-am întâlnit de fapt la niște filmări și ni s-au aliniat planetele într-atâta că probabil numai un big bang ni le va mai da peste cap. Este omul la care fug dacă nu îmi e bine, de la care învăț meserie și cu care mi-e sufletul ca acasă.
„Și fiecare creator cu care lucrez mă provoacă în felul său. Gavriliu cu fizicalitate, Hausvater cu nebunie, Bocsardi cu precizie. Cred că numai atunci când există provocare există și evoluție. Altminteri rămânem uitați prin zona noastră de confort.”
Ada Dumitru, actriță
