Ionuț Caras, actor: „Un regizor bun are curaj artistic”

HAI LA TEATRU! UNITER continuă campania prin care artiștii vă invită să veniți la teatru, să vă convingeți că teatrul românesc are nu doar un mare trecut, ci și un mare prezent și, mai ales, un mare viitor. Astăzi ne răspunde actorul Ionuț Caras.

Ionuț Caras, actor: „Un regizor bun are curaj artistic”

ACTORUL RECOMANDĂ:

În ce spectacole joci în această stagiune, unde și de ce să le vedem?

La Teatrul Național din Cluj joc în „Țiganiada” lui Dabija, în „Procesul” lui Kafka imaginat de Mihaela Panainte, în „Craii de Curtea-Veche” regizat de Răzvan Mureșan și în „Meșterul Manole” regizat de Andrei Măjeri. Încă joc în „Sânziana și Pepelea”, „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, „12 Oameni furioși”, ­„Idiotul”, „Romeo și Julieta”. Or mai fi și altele. A, da! Era să uit de „Clasa noastră” a lui Bocsardi, un spectacol excepțional! Mai joc în propriile show-uri din cadrul proiectului „Texte bune în locuri nebune”.

Un spectacol pe care îl recomanzi, dar în care nu joci?

„Camera” de Harold Pinter. Unul dintre spectacolele de licență ale studenților mei de la Facultatea de Teatru și Film din Cluj. Am uitat să îți spun că sunt și tare modest.

Un actor tânăr din România care îți place?

Îmi plac toți actorii buni. Nu-i suport pe impostori, mediocri, îngâmfați și netalentați. Sunt o droaie. Dar pe actorii buni îi admir și mi-i doresc ca parteneri.

O actriță tânără care îți place?

Actrițe sunt și mai multe..

Un regizor tânăr, de urmărit. De ce acela/aceea?

Din păcate nu îi știu pe toți. Nu prea văd atât de mult teatru. Dar un regizor tânăr (în gândire) care îmi place e Sandu Dabija. Altfel, aud de tot felul de nume, citesc despre ei, sunt tone de postări pe Facebook, recomandări care mai de care. Acuma, nevăzând cu ochii mei, cum ar veni, nu știu ce e bun într-adevăr. Cred că un regizor bun (nu contează vârsta aici) e un regizor care are curaj artistic, care nu se limitează la un anume gen de texte sau la câteva teme pe care le răsucește prin spectacole, ci se aruncă și zone diverse, autori diferiți, estetici opuse. Și care evident, cunoaște meserie.  Aud de Bobi Pricop, de Gyemant, de Botond Nagy, de Radu Iacoban, Horia Suru, Măjeri, ș.a.

Un motiv pentru care să mergem la teatru?

Pentru că (încă) putem.

 

„Țiganiada”, regia A. Dabija, Teatrul Național Cluj-Napoca

CELE MAI…

Cel mai bun sfat primit în cariera ta?

„Meseria asta e făcută pentru cai, băiete!” Nu e cel mai bun sfat dar e o vorbă care m-a ambiționat tare mult pe vremea aia (când eram student).

Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă sau în culise?

Haha! Odată, când eram student, jucam „Nunta” de Cehov la Timișoara, de la 10 dimineața. Și am jucat în minus cu un actor. L-am văzut la final, era în sală, ne aplauda frenetic. Ne-a zis că i-a plăcut foarte mult. Dar nu e cea mai neobișnuită…

„Craii de Curtea-Veche”, regia Răzvan Mureșan, Teatrul Național Cluj-Napoca 

Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o în teatru. De ce aceea?

Am avut parte de multe întâlniri speciale. Cu texte bune, personaje grele și ofertante, regizori extraordinari, parteneri capabili, profesori minunați, spectatori speciali. Totuși, dacă ar fi să aleg, perioada în care am lucrat cu Andrei Șerban (la 4 spectacole și vreo câteva ateliere de creație) e perioada – întâlnire cea mai densă pentru mine. Și cu bune, și cu rele.

                 „De ce să mergem la teatru? Pentru că (încă) putem.”

                Ionuț Caras, actor

Foto: Nicu Cherciu