Mădălina Craiu: „Teatrul e terapeutic. Și Dumnezeu știe că de terapie avem toți nevoie.”

HAI LA TEATRU! UNITER a lansat o nouă campanie prin care artiștii vă invită să veniți la teatru, să vă convingeți că teatrul românesc are nu doar un mare trecut, ci și un mare prezent și, mai ales, un mare viitor. Astăzi, ne răspunde Mădălina Craiu, actriță.

Mădălina Craiu: „Teatrul e terapeutic. Și Dumnezeu știe că de terapie avem toți nevoie.”

ACTRIȚA RECOMANDĂ
În ce spectacole joci în această stagiune?
„Paravan. Două telefoane”. Acest clasic al trupei Jamais Vu care încă ne bucură și ne aduce spectatori, „Sâmbătă: Averse!”, scris de Matei Lucaci Grunberg și de Tudor Coman și regizat tot de Matei, ambele la Godot Café-Teatru și „Amadeus” în direcția de scenă a domnului Victor Ioan Frunză, la Metropolis. Toate îmi sunt foarte dragi.

Un spectacol pe care îl recomanzi (deși nu joci în el).
Recomand „O scrisoare pierdută” la Metropolis, da nu l-ați văzut. Pentru toți colegii mei, dar mai ales pentru Alin Florea în Trahanache

Un actor tânăr din țara noastră, care îți place.
Tocmai ce am zis de Alin. E tare bijuterios ce face el. Dacă există acest cuvânt. Mă rog, înțelegeți voi.

O actriță tânără din țara noastră, care îți place.
Maria Obretin. Aceasta fragilitate umblătoare. P.S.: Nu că îmi sunt prieteni. Îmi și sunt, dar mă consider extrem de norocoasă că joc cu ei.

Un regizor tânăr de urmărit, din țara noastră.
Nicolae Constantin Tănase. Da, de curând a montat și teatru.

Un motiv pentru care să meargă spectatorii la teatru.
Teatrul e terapeutic. Și Dumnezeu știe că de terapie avem toți nevoie.

CELE MAI…

Cel mai bun sfat primit în cariera dumitale.
„Nu mai sta cocoșată”.

Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă.
Ultimul spectacol Sâmbătă: Averse!”. Aveam de jucat un moment tensionat. O ceartă generală și eram toți în scenă. Se întâmplă uneori ca unul dintre noi să adauge o nuanță nouă unei replici și să o folosească neanunțat. Câteodată nu se anunță nici pe el, cel în cauză. Asta a fost. S-a surprins Maria pe ea însăși și pe noi odată cu ea și am jucat o ceartă de 7-8 minute evitându-ne prin scenă plânși de râs. Nu s-a putut face nimic. Am dat tot ce am putut. Ne cerem scuze pentru această prăbușire colectivă.

Cel mai provocator spectacol de până acum pentru dumneata.
Toate au câte o provocare.

paravan
„Paravan. Două telefoane”, la Godot Café-Teatru

Cel mai dificil moment din viața dumitale în teatru.
Nu cred că am avut un cel mai dificil.

Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actriță.
Faptul că am de lucru.

Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o până acum în teatru, și de ce aceea.
Da, păi aici e un cumul. De colegi, regizori, profesori.

„Recomand O scrisoare pierdută la Metropolis, da nu l-ați văzut. Pentru toți colegii mei, dar mai ales pentru Alin Florea în Trahanache.”
M
ădălina Craiu, actriță

Foto: Adi Marineci