Ne-a părăsit Gheorghe V. Gheorghe, actor emblematic al scenei gălățene

Peste 65 de ani pe scenă. A trăit în teatru și pentru teatru.

Ne-a părăsit Gheorghe V. Gheorghe, actor emblematic al scenei gălățene

Mesajul Teatrului Dramatic „Fani Tardini” Galați:

Rămas bun, GHEORGHE V. GHEORGHE!

Pe 21 septembrie 1930 se năștea, la Ploiești, Gheorghe V.Gheorghe. Orașul despre care vorbea adesea cu nostalgii, dar și cu un umor cald, avea să-i contureze primele idei despre viață, drum și destin… Copilăria i-a fost marcată de război, bombardamentele americanilor, tristețe, refugiu după distrugerea casei părintești, foamete și greutățile inerente. Păstra vie amintirea mamei care, paralizată fiind, atunci când porneau alarmele, trebuia dusă pe brațe în adăpost. Sfârșitul celei de-a doua conflagrații mondiale a venit pentru tânărul Gheorghe cu pierderea mamei, dar și cu responsabilizarea față de familie și propria devenire. A urmat cursurile Liceului „Sfinții Petru și Pavel” din oraș, și, în aceeași perioadă, frecventa și Școala Populară de Artă. Acolo i-a avut colegi pe Toma Caragiu, Damian Crâşmaru, Valeriu Moisescu. N-a durat mult și au început colaborările cu teatrul ploieștean, unde făcea mici roluri de figurație. Firesc, drumul către Facultatea de Teatru a venit de la sine. În primul an și-a încercat norocul la Timișoara, unde a fost respins pe motiv că tatăl său (care avea o mică prăvălie în Ploiești) era burghez. Anul următor, cu lecția învățată și cu o adeverință care demonstra că tatăl său lucra (și) la rafinăria Vega, Gheorghe V.Gheorghe intra cu brio la Facultatea de Teatru din Cluj. Din anul doi (Facultățile de Teatru din Cluj și Iași s-au desființat) devine student la Institutul de Teatru din București. Aici, sub îndrumarea profesorilor Ion Talianu și Grigore Vasiliu Birlic, despre care vorbea tot timpul cu drag și recunoștință, Gheorghe V.Gheorghe descifrează tainele meseriei care avea să-l facă monstrul sacru de mai târziu. De comedie s-a apropiat firesc, cu aptitudinile unuia care adoră și respectă ceea ce a primit generos de la Dumnezeu și dascălii săi. În 1955 a absolvit facultatea și a plecat cu întreaga sa clasă la teatrul din Oradea pentru a înființa secția română a acelei instituții de spectacole. În cele 6 stagiuni cât a rămas în Oradea, Gheorghe V.Gheorghe a jucat aproape 40 de roluri în tot atâtea spectacole. A debutat cu rolul Brânzovenescu din O scrisoare pierdută, dar de-a lungul carierei sale s-a întâlnit cu toate personajele masculine din comediile lui Caragiale. La Galați a ajuns fiind în turneu cu spectacolele teatrului orădean. Directorul de-atunci, Ovidiu Georgescu, i-a făcut propunerea de a veni aici, deoarece, spunea el, avea nevoie de un tânăr așa de talentat și cu un potențial comic impresionant.

În septembrie 1961, Gheorghe V.Gheorghe devine actor al Teatrului Dramatic „Fani Tardini” Galați. Încă mirosea a nou în clădirea din str. Domnească, nr.59. Orașul îl încânta, entuziasmul său nu cunoștea limite, dorința de a face lucruri noi, frumoase și de a crea conexiuni inspirate în trupa care l-a adoptat, deveniseră organice în tânărul ambițios abia sosit în urbe. Aveau cu toții atunci, senzația că teatrul se modelează după personalitățile lor… Și poate chiar așa era! Munceau pe rupte, cu seriozitate și implicare, astfel încât n-a durat prea mult ca teatrul să devină unul din reperele importante ale Galațiului, și, la fel de repede, ale teatrului românesc. Gheorghe V. Gheorghe, alături de minunații săi colegi, Mihai Mihail, Liliana Lupan, Ioana Citta Baciu, Vlad Vasiliu, Eugen Popescu Cosmin, Mitică Iancu sau Grig Dristaru, și încă mulți, mulți alții, deveniseră adevărate staruri ale locului. A făcut / trăit aici peste 300 de roluri. A primit aici zeci de distincții pentru munca din teatru și pentru cea de scriitor. A iubit teatrul și pe colegii săi cu pasiune netrucată. A fost modelul pe care îl poți întâlni poate o singură dată în viață. A fost bogăția de talent dăruită generos tuturor generațiilor alături de care a urcat pe scenă. Adora sfânta scândură a scenei și nu lăsa să se vadă nicicum vreo urmă de efort atunci când se apuca de lucrul la un spectacol. L-au iubit și respectat laolaltă colegi și spectatori. Prezența numelui său pe afișul unui spectacol era garanția lucrului de calitate, dar și a unei reprezentații memorabile. De neuitat vor fi pentru totdeauna personajele din cele mai longevive spectacole ale teatrului nostru, fie că vorbim de GROAPA, FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ, COANA CHIRIȚA, AVARUL, UN OM EGAL UN OM, UNCHIUL VANEA, D’ALE CARNAVALULUI, TITANIC VALS, etc. Un artist complet, Gheorghe V.Gheorghe făcea la fel de bine rolurile sensibile și eterice din Cehov, dar și pe țiganul Mitică Ciolan (șeful tarafului de lăutari) din “Groapa”, unde cânta 28 de melodii. Dotat cu o mobilitate interioară de invidiat, Gheorghe V.Gheorghe putea lesne trece de la partituri aparent frivole, la adevărate provocări când vorbim de autori ca A.Strindberg, N.V.Gogol, E.Ionesco, Milan Kundera sau Ben Jonson.

„Pe mine m-a îmbogățit teatrul cu dragoste! Ştiţi care e secretul teatrului? Dragostea. Fără dragoste, durerea şi înfrângerea rămân durere şi înfrângere. Dragostea le face să devină frumuseţe, înţeles şi adevăr”, a rostit de multe ori aceste cuvinte, iar cine l-a cunoscut știe că asta gândea.

Personalitate artistică plurivalentă, Gheorghe V.Gheorghe a jucat teatru, a făcut film, a realizat CD-uri cu muzică de calitate și a scris cărți de poezie și despre întâmplările savuroase dintr-o viață dăruită scenei. Gheorghe V.Gheorghe era dintre acei oameni luminoși, dintre acei artiști care se nasc rar și pe care te bucuri să-i întâlnești. Gheorghe V.Gheorghe a fost și va rămâne unul dintre cele mai importante repere ale teatrului românesc, ale dramaticului gălățean și ale culturii naționale. Într-un ultim gest de reverență, îi mulțumim pentru o viață închinată scenei gălățene!

Drum în lumină, MAESTRE!

Biografie
Data şi locul naşterii: 21 septembrie 1930, Ploiești

Studii:
Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” Bucureşti, Facultatea de Teatru la clasa prof. Ion Talianu, asistenţi fiind Grigore Vasiliu Birlic şi Victor Moldovan (1955).

Activitate socio-profesională:
actor la Teatrul de Stat din Oradea timp de şase stagiuni, jucând nu mai puţin de 40 de roluri în tot atâtea spectacole (1955-1961);
profesor la Şcoala de Arte din Oradea;
actor la Teatrul Dramatic din Galaţi (începând cu stagiunea 1961-1962);
profesor de actorie şi regie-teatru la Şcoala de Arte din Galaţi (1971-1975);
a interpretat numeroase roluri în spectacolele pentru copii realizate de Teatrul Trianon Galaţi (1995-2003);
a jucat în filmele: Zile de vară (1967), Regele Ioan (1974), Bietul Ioanide (1979), Domnișoara Aurica (1985);
regizor artistic al spectacolelor Revista în Tranziție (1999), Săracu’ Gică (2004) și Firfirică (2005), jucate pe scena Teatrului Muzical „Nae Leonard” Galaţi;
şi-a lansat CD-ul „Cântece de voie bună”, cu melodii din spectacolul Groapa de Eugen Barbu (2006).

Premii:
Menţiune pentru rolul „Nică” din spectacolul Inima noastră de Valeriu Luca (regia artistică: Radu Penciulescu), la Decada dramaturgiei originale (1956);
Menţiune pentru cea mai bună interpretare a unui rol masculin, pentru rolul „Chelnerul” din spectacolul Sâmbătă la Veritas de Mircea Radu Iacoban, Galaţi (1976);
Menţiunea specială a juriului pentru interpretarea rolului secundar din spectacolul Ţarul Ivan îşi schimbă meseria de M. Bulgakov (regia artistică: Adrian Lupu), la a V-a ediţie a Colocviului despre Arta Comediei, Galaţi (1-7 noiembrie 1982);
Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină cu rolul „Serebreacov” în spectacolul Unchiul Vania de Cehov (regia artistică: Adrian Lupu), la a VI-a ediţie a Colocviului despre Arta Comediei, Galaţi (nov. 1985);
Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină, pentru rolul „Gremio” din spectacolul Femeia îndărătnică de W. Shakespeare (regia artistică: Gheorghe Jora), la a VII-a ediţie a Colocviului despre Arta Comediei, Galaţi (mai 1988);
Premiul Municipiului Galaţi pentru întreaga activitate artistică (2001);
Premiul „Prometeu” din partea Camerei de Comerţ din Galați (2010).
Debut:
artistic: cu rolul „Brânzovenescu” în spectacolul O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, la Teatrul de Stat din Oradea (1955);
publicistic: cu poezii, în revista Familia din Oradea (1958);
editorial: cu volumul de poezii Locuiesc pe o stea. Galaţi, Editura Alma (1995).