Olga Török, actriță: „Dacă voi câștiga, voi avea două zile de faimă, dacă nu voi câștiga, voi avea doar una”

Îndrăgita actriță Olga Török este nominalizată în acest an la Premiile UNITER pentru cea mai bună actriță în rol principal, pentru rolul Eréndira din spectacolul „Incredibila şi trista poveste a candidei Eréndira şi a bunicii sale fără suflet” de Gabriel García Márquez, regia Yuri Kordonsky, la Teatrul German de Stat Timişoara. Cu ce gânduri așteaptă Gala de la Alba-Iulia?

Olga Török, actriță: „Dacă voi câștiga, voi avea două zile de faimă, dacă nu voi câștiga, voi avea doar una”

Olga, nominalizare la UNITER pentru cea mai bună actriță în rol principal pentru rolul Eréndira din spectacolul Incredibila şi trista poveste a candidei Eréndira şi a bunicii sale fără suflet de Gabriel García Márquez, în regia lui Yuri Kordonsky, la Teatrul German de Stat Timişoara. Ce înseamnă Eréndira în istoria dumneavoastră personală ca actriță?
Este un rol neașteptat pentru mine, și îi mulțumesc lui Yura pentru încredere. De asemenea, este unul dintre puținele roluri principale de până acum, care să poarte întreaga poveste a spectacolului. Acest lucru e o provocare foarte frumoasă, să știi că de ritmul tău depinde spectacolul și în același timp să și simt că sunt dependentă de colegii mei actori. E un mix ciudat.

Este acesta cel mai bun rol din cariera dumneavoastră? Sau ca să vă întreb altfel: Eréndira sau Nina Zarecinaia, din Pescărușul montat tot de Kordonsy în 2013? Ca să nu pun o întrebare și mai grea: Márquez sau Cehov?
Ciorba de burtă cu Nutella nu se pot compara, la fel cum Nina și Erendira nu se pot compara, și nici Cehov cu Márquez… Erendira are trei nivele de conștientizare a realității, e un rol mai complex direct din dramatizarea povestirii. Ca să nu mă repet că ambele roluri sunt revelatoare pentru mine, spun că în momentul de față o prefer pe Erendira. Când se va casa spectacolul, voi putea face o comparație mai obiectivă. Dar ca fapt divers lucrul la rol a fost asemănător ca și intensitate.

Mulți actori români tânjesc după o colaborare cu marele regizor. Cum au fost întâlnirile cu Yuri Kordonsky? Ce ați învățat de la dumnealui ?
Acei mulți actori de care ziceți știu foarte bine că Yura e un profesor de actorie foarte atent la detalii, la propuneri, la felul în care vorbește cu actorii, modalitățile de a rezolva probleme ce nu țin de actor fără să îl implice inutil. De la prima mea colaborare cu el (2013), am învățat că nu am nevoie de un bici/presiune ca să scot ceva puternic și diferit la iveală, și acest lucru mi s-a întipărit foarte bine în mine. O altă chestiune care îmi place enorm este cum sprijină și apără fiecare rol al piesei. O întâmplare: scena violului în grup a Erendirei este una dintre cele mai îngrozitoare scene ale spectacolului. La prima repetiție toți actorii am luat „boul de coarne” și Yura ne-a oprit. Mi s-a părut foarte nefiresc. A spus că nimeni nu are voie să mă atingă fizic. Nu am înțeles pe moment, până ce la un moment dat, într-o pauză tehnică a scenei, am început să discut despre această regulă cu un coleg. Așa că la reluare el a încălcat regula discret. M-am panicat instant. Toată imaginația afectivă a rolului se amplificase deodată la maxim, prin acel gest discret. Yura a observat direct reacția mea și fără să acuze pe nimeni, fără să zică „v-am zis eu”, a interzis și mai vehement orice aluzie sexuală privată față de mine a întregului colectiv. Sper că e un exemplu elocvent al stilului său de lucru. E un act de creație și nu un trăierism. Sper să mai avem șansa să lucrăm cu Yura, dar la situația actuală a Teatrului German….

„Incredibila şi trista poveste a candidei Eréndira şi a bunicii sale fără suflet” de Gabriel García Márquez, în regia lui Yuri Kordonsky, la Teatrul German de Stat Timişoara

Pentru același trofeu intră în Gala de la Alba-Iulia în competiție alte două actrițe: una legendară, Mariana Mihuț, și una mai tânără decât dumneata, Silvana Mihai? Îți plac? Le-ai văzut la teatru? Ai vreo preferință – cine ai vrea să triumfe dintre voi trei?
E un concurs foarte puternic la categoria „Cea mai bună actriță în rol principal”. Pe Silvana am văzut-o doar în filme și mi-a plăcut mult. Se poate observa că e foarte harnică și că adoră ce face. Doamna Mariana e o forță pe scenă. Aluatul dramaturgic al celor trei roluri nominalizate este extrem de diferit, deci nu pot să trag o concluzie foarte obiectivă.

Într-un interviu pentru Yorick declarai următoarele: „Dar la noi lumea nu prea are curaj să vorbească despre sex. Toate interviurile sunt superpudice. Nu ştiu de ce. Nimeni nu se raportează la sexualitate, nu ţi se pare?!”. O curiozitate: cum s-au raportat colegii dumitale la cele declarate mai sus?
Reacțiile la acea ultimă întrebare au fost foarte pozitive. Un mic wow cu un suspin de ușurare afirmativ. Sexul nu trebuie văzut ca un act vulgar. Răspunsul, a fost cauzat de situația dialogului, pentru că și energia creată într-un interviu dă răspunsurilor valoare.

Cum crezi că te va schimba premiul UNITER, dacă tu îl vei câștiga? Și cum crezi că te va schimba dacă nu îl vei câștiga?
Dacă îl voi câștiga voi avea două zile de faimă, dacă nu îl voi câștiga, voi avea doar una, dar ca să am mai mult de două zile, trebuie să mă pun la muncă din nou. Și iubesc asta.

Mai multe despre Olga, pe www.olgatorok.ro.

E un concurs foarte puternic la categoria Cea mai bună actriță în rol principal. Pe Silvana am văzut-o doar în filme și mi-a plăcut mult. Se poate observa că e foarte harnică și că adoră ce face. Doamna Mariana e o forță pe scenă. Aluatul dramaturgic al celor trei roluri nominalizate este extrem de diferit, deci nu pot să trag o concluzie foarte obiectivă.”
Olga Török, actriță

Foto: Olgatorok.ro / Dunga.ro