Raj Udrea, actor: „Anul trecut am descoperit Macaz, un loc în care teatrul este și o luptă împotriva tuturor formelor de abuz, rasism, homofobie…“

HAI LA TEATRU! UNITER continuă campania prin care artiștii vă invită să veniți la teatru, să vă convingeți că teatrul românesc are nu doar un mare trecut, ci și un mare prezent și, mai ales, un mare viitor. Astăzi ne răspunde actorul Raj-Alexandru Udrea.

Raj Udrea, actor: „Anul trecut am descoperit Macaz, un loc în care teatrul este și o luptă împotriva tuturor formelor de abuz, rasism, homofobie…“

ACTORUL RECOMANDĂ… 

Raj, în ce spectacole joci în această stagiune, unde și de ce să le vedem?
Salut! Stagiunea aceasta mă găsiți la Macaz – Bar Teatru Coop. E o stagiune de teatru social-politic, spectacolele în care joc având tematici diverse, cum ar fi: discriminare pe criterii etnice (Vi me som rom/Și eu sunt rom, regia: Andrei Șerban), pe baza orientării sexuale(Lalele Lalele, regia: Bogdan Georgescu), istoria comunismului în România (Cultul Personalității, regia: Mihai Lukacs – foto sus), abuzuri în sistemul universitar(Fuckultate, regia: Ruxandra Simion).

Un alt spectacol pe care îl recomanzi, dar în care nu joci.
Un spectacol drag mie, în care nu joc, este ‘90 în regia lui David Schwartz. Un spectacol prin care eu am înțeles mult mai bine anii ‘90, condiția socială a oamenilor din România și care m-a făcut să conștientizez impactul tranziției de la socialism la capitalism.

Un actor de la noi, care îți place.
Andrei Șerban. Este colegul meu de scenă în spectacolul CULTUL PERSONALITĂȚII, unde chimia dintre noi doi a funcționat la cote mari; și regizorul spectacolului Vi me som rom/Și eu sunt rom. Dacă la Vi me som rom, am avut ocazia să îl descopăr pe Andrei ca și coordonator, ochiul din afară, de la care am învățat cât de important este feedback-ul pozitiv, la CULTUL PERSONALITĂȚII am avut marea bucurie de a interacționa direct emoțional cu el, ocazia de a construi momente frumoase împreună și a face o echipa mișto.

O actriță de la noi, care îți place.
Sunt două actrițe care îmi plac. Nu mă pot rezuma doar la una, pentru că ambele sunt superbe. Alina Medoia – o actriță foarte mișto, puternică, talentată, cu foarte multă căldură în actul ei artistic, plină de entuziasm și foarte ludică. Pe ea o puteți vedea la Macaz în spectacolul Negreșită alături de Mădălina Brândușe, și ea o actriță superbă, cu multă pasiune și plină de umor. Mădălina este și colega mea de scenă în spectacolul Vi me som rom/Și eu sunt rom, unde are o gama variată de personaje pe care le interpretează senzațional.

Un regizor de urmărit. De ce?
Bogdan Georgescu. Un om minunat, un regizor excepțional, un dramaturg foarte mișto și un prieten așa cum nu găsești oriunde. Pe Bogdan l-am cunoscut acum 5 ani la Sibiu, unde am și terminat studiile. Împreună cu el am făcut, până acum, trei spectacole (#minor, MAL/PRAXIS și LALELE LALELE); spectacole care mie mi-au schimbat percepția și viziunea asupra proprie mele persoane. El a fost omul de la care eu am învățat ce înseamnă asumare, profesionalism și libertate în exprimare. Pe lângă toate astea, Bogdan este un regizor care știe cum: să lucreze cu un actor (în cazul meu, un actor care făcea primii pași în acest univers), să transmită un mesaj clar, concis și direct către public și să expună niște situații problematice societății.

„Vi me som rom”/„Și eu sunt rom” (regia: Andrei Șerban), la Macaz

Un motiv pentru care să mergem la teatru.
Nu știu dacă sunt eu în măsură să vă spun, vouă, să mergeți la teatru, dar pot să vă spun de ce merg eu la teatru. Anul trecut am descoperit Macaz, un loc în care teatrul este și o luptă împotriva tuturor formelor de abuz, rasism, homofobie, sexism și clasism. Pentru mine teatrul, mai exact teatrul documentar, este o noua sursă de informație și un mod mult mai interesant de a descoperi lucruri noi, lucruri de care poate nu auzisem niciodată. Teatrul mi se pare un mod interesant și relaxant de a-ți petrece timpul liber.

CELE MAI…

Cel mai bun sfat primit până acum.
Ai grijă în ce te bagi, că nu știi niciodată ce te așteaptă!

Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă.
Cel mai neobișnuit moment trăit pe scenă a fost la un spectacol în care aveam un monolog de spus și au început să îmi tremure picioarele, neputând să le opresc. Aveam atât de multe emoții, încât puteam doar să mă concentrez să nu îmi tremure vocea. A fost amuzant.

Cel mai provocator spectacol de până acum, pentru tine.
CULTUL PERSONALITĂȚII. Acesta este cel mai provocator spectacol pentru mine. Provocare cea mai mare pentru mine a fost să combin personalitatea mea cu personalitatea fostului conducător al României, Nicolae Ceaușescu. O provocare intensă, foarte grea și extrem de amuzantă, în același timp.

Cel mai dificil moment pentru tine în teatru.
Nu cred că am dat de vreun asemenea moment până acum în cariera mea. Au fost momente grele, într-adevăr, dar am trecut peste ele și nu le-am lăsat să îmi afecteze pasiunea cu care fac aceasta meserie și, implicit, cariera mea. Sunt momente și momente, dar nu cred m-am lovit de vreun moment dificil, până acum.

Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actor.
Descoperirea teatrului social-politic și implicarea mea în această zonă. Cred că teatrul social este cea mai bună metodă prin intermediul căreia oamenii pot găsi răspunsuri sau soluții unor probleme/situații care, probabil, până atunci puteau să pară banale sau normale.

„Pentru mine teatrul, mai exact teatrul documentar, este o noua sursă de informație și un mod mult mai interesant de a descoperi lucruri noi, lucruri de care poate nu auzisem niciodată.”
Raj Udrea, actor

Foto: Adi Bulboacă, Macaz