Cătălina Bălălău: „Consider că am avut noroc să nu fiu admisă din primul an“

Ca să parafrazăm textul cu care s-a prezentat la preselecţie, „With a little help from my friends”, Cătălina Bălălău a fost admisă la Gala Tânărului Actor HOP cu ajutorul prietenilor alături de care a participat la secţiunea „Grup”, Alexandru Voicu, Dani Achim şi Rareş Andrici. Cătălina a absolvit în 2014, la UNATC „I.L.Caragiale”, clasa prof. univ. dr. Florin Zamfirescu.

Cătălina Bălălău: „Consider că am avut noroc să nu fiu admisă din primul an“

INTERVIURILE HOP www.uniter.ro îi prezintă pe tinerii actori care au câștigat preselecția de la București. Gala Tânărului Actor HOP va avea loc la Costineşti, între 8 şi 11 septembrie 2015 şi este organizată de UNITER şi Vox Maris Grand Resort.

banner-bun

Ai mai fost şi în anii trecuţi la HOP?

Cătălina Bălălău: Anul trecut, tot la secțiunea de grup. Dar probabil pentru că momentul nostru era destul de “crud”, nu am trecut mai departe de preselecție.

Ai avut emoţii la preselecţie?

Aveam o perioadă atât de agitată încât nu am apucat să îmi dau seama că aş putea avea emoţii. Am avut doar când m-am trezit în culise cu băieţii şi cu „salata fiartă” pe post de alge în păr  (Vacanţa la mare, nu-i aşa?).

Ce ţi-a spus juriul şi cum ţi s-au părut opiniile referitoare la prestaţia ta?

Eu eram în spate dezlipind „salata” pe post de algă, până m-am prins că ni se dădea un feedback… Am prins finalul în care ni se dădea o sugestie de ordin tehnic – să ne gândim cum să deschidem scena, pentru că la Costineşti e o scenă tip podium. O să găsească Irina Crăiţă-Mândră (de la regie, care ne-a propus proiectul) soluția!

În ce spectacole ai jucat? Ce roluri ai interpretat până acum?  Există unul care îţi place în mod deosebit?

În stagiunea Teatrului “L.S.Bulandra”, la Sala Laborator, am jucat și voi continua să joc din toamnă în spectacolul „D-zeu Iubește”, regizat de Ioana Petre. Acțiunea are loc într-un spital pustiu, singurul bărbat asistent cântă arii de operă, iar noi suntem patru femei gravide într-un singur pat. În prezent lucrez la „[email protected]ța” coordonat de Alexandru Berceanu, un dispozitiv spectacular participativ care vorbește despre diferență și discriminare în România.

La Teatrul Foarte Mic construim „Un inamic al poporului” după Henrik Ibsen regizat de Ioana Păun, un spectacol care dinamitează democraţia și relația clasică bărbat-femeie. Am mai jucat în “Staipelochian”, o dramatizare după „Cartea Şoaptelor” de Varujan Vosganian, o producție Rampa (o mână de prieteni apropiați puși pe treabă au înfiinţat o companie a cărei membră sunt). Evit răspunsul ultimei întrebări.

Care sunt actorii români pe care îi admiri?

Vlad Ivanov. L-am privit într-o repetiție a domnului Andrei Serban și m-a făcut să mi se pară că e ușor ceea ce e, de fapt, foarte greu. Ana-Ioana Macaria. Am învățat o grămadă de la ea lucrând la „D-zeu Iubește” – lucruri fine, detalii. Emilia Bebu pentru că Emilia Bebu.

Ce actor străin îţi place şi în ce film te-a impresionat în mod deosebit?

Françoise Lebrun, pentru Veronika din „La maman et la putain”. La început mi se părea lentă și nu îmi plăcea cum merge, dar la sfârșit are un monolog în care e beată, își leagănă capul și zice: „Que je vous aime. Regardez, je commence a être saoule et je beggaie… Pourquoi est-ce que vous accordez autant d’importance aux histoires de cul?”. Şi m-a absorbit cu totul. Melina Mercouri pentru „Never on Sunday” – pentru că mi-a fost recomandat și l-am văzut de curând și m-am îndrăgostit… Ea este Ilya, o femeie ușoară în cel mai frumos port din Grecia. Iubește viața cu adevărat, cu poftă. Într-o scenă povestește Medeea…”in the end everybody is happy and they all go togheter to the seashore”.

Și pe Chishû Ryû îl iubesc din filmele lui Ozu, pentru că seamănă cu tataie și mă face să plâng când își lasă ochii în jos sau clipește.

De ce te-ai făcut actriţă?

Că așa am vrut eu.

Cum te visezi peste cinci ani? Dar peste 10?

Peste cinci  – câştigându-mi traiul decent din meserie.  Mă rog, traiul nu trebuie să fie neapărat decent, adică nici indecent, dar boem să zicem…. Câştigul să fie decent. Peste zece?… Am văzut eu o casă frumoasă în cartier, cu cărămidă roșie și iederă… Şi mai multă boemie.

Îţi mai aminteşti cum a fost prima zi de facultate?

Oh, da. Purtam pantaloni prea galbeni și mă cam strângeau, eram foarte stânjenită că fusesem admisă cu 10 în anul domnului Zamfirescu și aveam senzația că trebuie să mă port așa, special, “de 10”. Trebuia să ne prezentăm toți și să spunem ceva din repertoriu și am spus un poem de Cristi Popescu (pe care îl iubesc). Îmi doream să nu mă emoţionez prea tare, m-am emoționat prea tare… Şi în timp ce spuneam eu acolo în faţa colegilor, am văzut un băiat cu bascheţi albaştri și hanorac verde, Luci.

Asta este “a doua prima zi de facultate”, pentru că eu nu am intrat din prima și am avut doi ani de experiment și muncă la Facultatea de Actorie de la “Spiru Haret”, înainte de UNATC. Acolo, în prima zi, aveam părul scurt și o fustă care mă strângea.

O amintire din anii de facultate?…    

Lucram la „Menajeria de Sticlă” şi tot făceam  drumuri până la Obor sa cumpăr animăluţe din sticlă. Mă ataşasem de-a binelea de ele și la fiecare exercițiu la clasă se mai spărgea unul. Amintirea este cea cu berbecul-în-loc-de-unicorn care mi s-a spart chiar în ziua examenului. A făcut “fluşşşş”, un sunet foarte cristalin și s-a împrăștiat instantaneu. M-a buşit plânsul – fată sensibilă! Am folosit o lebădă-în-loc-de-berbecul-înlocuitor-de-unicorn.

Ce ţi se pare cel mai greu în această profesie?

Așteptarea. Se poate întâmpla să rămâi o vreme fără niciun proiect și nu știi ce urmează și când apare, iar tu vrei să lucrezi în secunda aia.

Ai de făcut vreun reproş profesorilor din aceşti ani de şcoală? Dacă ai putea să schimbi ceva în sistem, cu ce anume ai începe?

Nu, reproş, nu! Consider că am avut noroc să nu fiu admisă din primul an, astfel am conştientizat întregul proces de lucru într-un fel mai matur. Am fost destul de răsfăţată în primii doi ani, însă ultimul an, cel cu licenţa, a fost mai greu. Dacă aș putea schimba, aș începe prin a schimba numărul prea mare de admiși. Asta mi se pare o problemă care atrage multe altele, atât în timpul școlii – lipsa de timp pentru exercițiu individual, mai ales în ceea ce privește mijloacele de expresie, corporale și vocale, cât și atunci când absolvim într-o piață închisă și supraaglomerată.

Ce rol ţi-ar plăcea să ţi se ofere în viitorul apropiat?

În film, aștept un rol… principal în lungmetraj, dacă se poate.

În teatru mi s-a oferit un rol care mi-ar plăcea. Mihai Ion, membru fondator Rampa, mi-a oferit acum doi ani rolul Soniei din „Kremlinul de Zahăr” o dramatizare după Vladimir Sorokin. Ea este o fată care dezvoltă o manie-pasiune pentru un bărbat numit Ciorbă-de-Cal, pe care îl întâlnește în tren și care o plătește sa mănânce pentru el, până ajunge să mănânce mâncare invizibilă. Am început lucrul, dar nu am avut condiții și acum căutăm finanțare să îl putem pune pe picioare.

Dacă s-ar fi acordat note la preselecţia HOP, iar tu ai fi fost în juriu, ce notă ţi-ai fi dat?

Ei, asta e întrebarea aia de te face să te întrebi… Să zic 10, pentru că mă ador? Sau să fiu cinstită și să îmi dau 6, să zicem, pentru că mai aveam de lucru și era cam la prima mână și nu prea îmi asumasem?… Mi-aş fi dat un șase… zece… șase!

Foto: Matei D. Șopterean

vp

În zilele de 15, 16 şi 17 iulie a.c. UNITER a organizat preselecţia pentru Gala Tânărului Actor – HOP. Juriul a fost format din: Radu Afrim, Dorina Chiriac, Radu Iacoban, Gabi Lupu și Iris Spiridon.

Anul acesta, cei 27 de tineri concurenţi aspiranţi, la Costineşti, la titlul de „Cel mai bun tânăr actor” vor fi priviţi şi notaţi de: actorul, muzicianul şi compozitorul Tudor Chirilă, regizorul şi scenaristul Radu Jude, actriţa şi directorul Teatrului Evreiesc de Stat Maia Morgenstern, scenografa Iuliana Vîlsan şi cântăreaţa şi profesoara de jazz Luiza Zan.

8 – 11 septembrie. Vox Maris Grand Resort Costineşti. Director artistic: Radu Afrim.