Ion Caramitru – Închinare

A trecut un an de când Ion Caramitru a plecat dintre noi. Un arbore viguros, drept, cu o coroană generoasă, sub cupola căruia au răsărit și au rodit nenumărate împliniri.

Ion Caramitru – Închinare

Energia lui ziditoare, cu rădăcini adânci în Pindul neînduplecat, cu vocația eternă a regăsirii, regenerării, dăinuirii, cu credința neclintită în puterea lui Dumnezeu și în predestinarea binelui emană și acum ca un halou ocrotitor, călăuzindu-ne, inspirându-ne, însuflețindu-ne. Avea simțul comunității, apartenenței, identității.

Viziunea lui amplă, lucid înfiptă în prezentul palpabil, concret, deschisă neîncetat spre virtualități, spre ce ar putea fi, ce s-ar putea înfăptui, cuprindea viața de fiecare zi și aria vastă a lumii, la care raporta cu simțul realității, dar ferm, ce se putea întreprinde concret, aici și acum. Și nu se lăsa până nu materializa. S-a priceput să mobilizeze potențialul uman, să-l motiveze, să-l legitimeze, să-l susțină. Să găsească soluții pentru toate generațiile. Știa să îmbărbăteze tinerii, să-i susțină, să-i promoveze. Să dea spațiu aspirațiilor lor, încercărilor, temerităților.

După cum știa să îi îndrume cu finețe, neostentativ, ieșindu-le în întâmpinare, împărtășindu-le firesc din cunoașterea lui, din tainele artei. Le oferea un orizont imens, vibrant, scânteietor, ridicat pe temelia marilor înaintași. Iubirea lui pentru Eminescu, pe care l-a căutat, l-a cercetat, l-a adâncit, l-a degustat neîncetat, revenind întruna la poeziile sale, la prozele sale, la reflecția filosofică a imprimat în memoria noastră un mare artist al rostirii versurilor și propozițiilor memorabile, pe care le-a trecut prin toate vârstele recitării, cu o neîncetată înnoire a perspectivei, a tonalității, a registrului.

A fost un excelent exeget al profunzimilor, al sensurilor și nuanțelor, al exemplarității, clasicității și modernității lor. A sprijinit editarea Caietelor eminesciene, apropiindu-se de ele ca de un izvor sfânt, viu, tulburător. Ion Caramitru a fost un reper inestimabil al modului în care un mare artist, un actor de largă respirație caută sursele cele mai profunde și mai înviorătoare ale artei sale în cea mai autentică formă. Ne-a învățat ce înseamnă venerația, ce înseamnă reperele, ce înseamnă modelul. Ce înseamnă înălțimea spre care te ridică ele prin continua revenire.

A fost director al Galei UNITER vreme de 29 de ediții, dar nu a acceptat niciodată să fie premiat sau măcar nominalizat, în ciuda marilor roluri pe care le-a creat în răstimp.

Avea stofă de lider și forță de militant, minte de legislator și capacitate de valorizare, răbdare de benedictin și acribie de cercetător. Era de o uriașă bunătate tăinuită. Și-a venerat maeștrii și colegii seniori, îngrijindu-se să le asigure o existență onorabilă. Și să le ofere șansa de a lucra atâta vreme cât și-au dorit. Pentru că știa ce mare ardere, ce foc lăuntric necruțător este chemarea artei, dorul scenei. Era un actor imens și o vedetă înnăscută. Avea distincție, eleganță, noblețe. Prin simpla sa prezență conferea valoare, reuniunile se înviorau, căpătau ținută și culoare. O aură inefabilă învăluia atmosfera și înălța oamenii. Prestigiul său consistent atrăgea și domina spontan, constant, respectând și ridicând colaboratorii și conlocutorii.

Cred că acolo, în Înalt, știe că am continuat ceea ce am început împreună și ne-am angajat să împlinim. În perioada care a debutat cu marele șoc că totuși nu a învins boala, el, care era atât de puternic, am făcut Festivalul Național de Teatru-ediția 31, apoi Gala UNITER cu numărul 30, Gala HOP 2022, am organizat alegerile, am realizat Campania de strângere de fonduri „Artiști români pentru artiști ucraineni”, am plănuit Gala UNITER 2023 în cadrul programului Timișoara – Capitală Culturală Europeană și ne-am continuat activitățile curente.

Îi dedicăm lui Ion Caramitru eforturile noastre și bucuria de a ne dărui.

Dumnezeu să-i dea lumină!

UNITER
5.09.2022

Foto: Andrei Gîndac