Dana Marineci: „Sper ca, mulţi ani de acum încolo, să fiu în stare să mai caut“

Dana Marineci a fost selectată pentru Gala Tânărului Actor HOP, la secţiunea “Individual”, după interpretarea textului „Sonata sunetelor primordiale” de Kurt Schwitters.

Dana Marineci: „Sper ca, mulţi ani de acum încolo, să fiu în stare să mai caut“

A absolvit în 2012, la UNATC, Arta Actorului, la clasa conf. univ. dr. Doru Ana.

INTERVIURILE HOP www.uniter.ro îi prezintă pe tinerii actori care au câștigat preselecția de la București. Gala Tânărului Actor HOP va avea loc la Costineşti, între 8 şi 11 septembrie 2015 şi este organizată de UNITER şi Vox Maris Grand Resort.

banner-bun

Ai mai fost şi în anii trecuţi la HOP?

Dana Marineci: În 2012 am participat la „Grup” cu spectacolul „Night on Earth”, dramatizare după filmul omonim al lui Jim Jarmusch, regia Dragoş Alexandru Muşoiu, iar în 2014 am participat atât la  „Grup” (cu spectacolul „O poveste imposibilă”de Alina Suărăşan) cât şi la „Individual”. Textul se numea „Acoperişul” şi avea ca sursă de inspiraţie una dintre cele patru fotografii propuse anul trecut la HOP pentru secţiunea individual: „Flood Dream” de Arthur Thress.

Ai avut emoţii la preselecţie?

Bineînţeles. La fiecare audiţie şi înainte de orice spectacol am emoţii. Cred că felul în care ajungi să gestionezi aceste emoţii face parte din procesul evolutiv al fiecărui actor.

În ce spectacole ai jucat? Ce roluri ai interpretat până acum?  Există unul care îţi place în mod deosebit?

Au trecut trei ani de la absolvire şi încă port cu mine nostalgia celor două spectacole de licenţă. Primul a fost  „Miezul verii la miază-vest” după „August: Osage County”  a lui Tracy Letts. În momentul în care am făcut prima lectură a acestui text, a crescut temperatura în Pod B (sala noastră din mansarda UNATC-ului). A urmat apoi „După ploaie” a lui Sergi Belbel, licenţa de regie a lui Dragoş Muşoiu, unde jucam secretara blondă. Acesta din urmă a fost „rolul-impuls”, din acel moment am ştiut cu certitudine că asta o să fie meseria mea.

dana marineci_foto_andrei_gindac_73 (1)
Dana Marineci, la preselecţiile pentru Gala HOP

În prezent, sunt Janine în spectacolul „Boeing-Boeing” de Marc Camoletti, în regia lui Şerban Puiu, la Teatrul Elisabeta. Din toamnă voi fi Therese în spectacolul „Eden” de Eugene O’Brien, regia Cristina Giurgea, la TNB. Tot atunci, dacă totul va decurge bine, vom începe reprezentaţiile la CNDB cu show-ul coregrafic al Andrei Gavriliu; lucrul la acest spectacol a început la Gala Hop 2014.

La sfârşitul lui septembrie va avea loc şi premiera one-woman show-ului „XXE-uri”, după două texte ale Alinei Nelega („Proiect XX” şi „E-uri”), în regia Irinei Crăiţă-Mândră. Acest spectacol face parte din proiectul de finanţare „Eşti Bucureşti” al ARCUB-ului şi va avea loc la „Godot Subscenă”. De acesta din urmă sunt extrem de ataşată; a constituit un pariu cu mine, iar Irina a avut încredere că pot face acest lucru, că pot duce singură un spectacol de o oră.

Se anunţă o toamnă încărcată emoţional.

Care sunt actorii români pe care îi admiri?

Admir două trupe minunate de actori tineri: trupa lui Victor Ioan Frunză şi cea a  Teatrului „Anton Pann” de la Râmnicu Vâlcea. De asemenea, aş vedea oricând un spectacol cu Silvana Negruţiu, Alexandra Fasolă, Alexandru Potocean…

Ce actor străin îţi place şi în ce film te-a impresionat în mod deosebit?

Mads Mikkelsen. L-am văzut în „The Hunt” şi apoi în seria TV „Hannibal” unde efectiv mi-a tăiat respiraţia.  Este un actor-magnet. Cred ca ar putea să joace şi Antichristul şi tot ai empatiza cu el, tot i-ai găsi o scuză, tot l-ai ierta. Trezeşte în tine un fel de masochism. Tu ştii că ce face el e rău, dar felul în care face asta este fascinant.

Charlotte Gainsbourg. Actriţa-fetiş a lui Lars von Trier. Are o stranietate aparte.

Aceştia doi fac parte din categoria actorilor-speciali, în sensul în care, dacă eşti regizor şi-l vrei pe Mads Mikkelsen într-unul dintre roluri, nu există şi o variantă de rezervă. Ori el, ori nu se mai face filmul.

De ce te-ai făcut actriţă?

Pentru că mi s-a părut imposibil de greu să ajung să fac asta. Aşa că am făcut-o.

Cum te visezi peste cinci ani? Dar peste 10?

Pot să spun cum sper să NU fiu peste 5 sau 10 ani: blazată. Actoria, ca orice altă meserie din domeniul artistic, are la bază o permanentă căutare. Când oboseşti să mai cauţi, înseamnă că trebuie să te opreşti, să te apuci de altceva, dacă mai ai resursele necesare. Sper ca, mulţi ani de acum încolo, să fiu în stare să mai caut şi să-mi doresc să mai descopăr.

Oricum, privind la rece, răspunsurile mele de acum sunt ceea ce funcţionează pentru mine în acest moment al vieţii mele. Ceea ce azi poate fi perfect valabil, peste cinci ani s-ar putea să nu mai aibă nicio importanţă.

Îţi mai aminteşti cum a fost prima zi de facultate?

Vag. Eram dezorientată puţin. Până la examenele de admitere nu pusesem piciorul în UNATC. Simţeam că se întâmplă ceva important pentru mine. Îmi aduc aminte că mă uitam la oamenii care se salutau, care se ştiau între ei pentru că fuseseră colegi în diverse trupe de teatru de liceeni de prin toată ţara, şi am ştiut că uşor în mod sigur n-o să-mi fie. Nu ştiam pe nimeni.

O amintire din anii de facultate?…    

Anul II. Examen de regie. „Platonov” de A.P. Cehov. Rol: Sofia Egorovna. Am avut parte de unele dintre cele mai frumoase repetiţii. Repetam până la 5-6 dimineaţa. La un moment dat, când se crăpa de ziuă, am avut un puseu de râs-plâns. Plângeam cu şiroaie de lacrimi şi râdeam la fel de năvalnic. Sper să pot să refac cândva, pe scenă, acest moment.

Tot anul II. Tot examen de regie. „Un tramvai numit Dorinţă” de Tennessee Williams. Rol: Stella. În timpul examenului a fost un accident cu nişte pahare şi sticle care s-au spart până să intru eu în scenă. Am auzit din culise ce s-a-ntâmplat, dar am decis să ignor cioburile de pe jos, uitând că Stanley urma să umble în scenă în picioarele goale. După examen, mi s-a spus că ar trebui să pic anul pentru că nu am strâns cioburile. Am suferit puţin. Puţin mai mult.

Ce ţi se pare cel mai greu în această profesie?

Să-ţi păstrezi lumina. Să nu laşi momentele pe care tu le consideri neîmpliniri să te blazeze, să te înăcrească. Să ştii când să-ţi asculţi instinctul şi când să-ţi asculţi raţiunea. Să te cunoşti atât de bine încât alegerile pe care le faci să fie cele optime.

Ai de făcut vreun reproş profesorilor din aceşti ani de şcoală? Dacă ai putea să schimbi ceva în sistem, cu ce anume ai începe?

Nu cred că am reproşuri. Oricum, „reproş” mi se pare un cuvânt dur. Am încercat să iau tot ce-a fost mai bun din aceşti ani de facultate. S-a vorbit atât de mult despre un sistem viciat, încât m-aş simţi a cincea roată la căruţă dacă aş începe şi eu să dezbat asta. Ştim cu toţii că sunt multe probleme, începând cu numărul mare de absolvenţi care nu au cum să-şi găsească locuri de muncă şi terminând cu spectacolele de absolvire pline de cioace interne care au succes în Sala Berlogea sau în Sala Atelier, dar se pierd apoi, pentru că omul de rând habar nu are de glumele făcute de tine pe seama profesorilor din facultate.

Ce rol ţi-ar plăcea să ţi se ofere în viitorul apropiat?

În primul rând, mi-ar plăcea să fie un text care să fie relevant pentru mine. Şi apoi,  să fie un rol care să mă lase cu “sertăraşele” închise pentru că nu aş avea ce să scot din ele. De curând, mă tot gândesc la Maggie din „Pisica pe acoperişul fierbinte” a lui Tennessee Williams.

 

Dacă s-ar fi acordat note la preselecţia HOP, iar tu ai fi fost în juriu, ce notă ţi-ai fi dat?

9,37 pentru că am avut o bâlbă şi o ezitare. Glumesc. Este ceva atât de subiectiv încât nu cred că poate fi cuantificat astfel. Nu e ca la un examen de şcoală unde ştii clar care ar trebui să fie răspunsul corect, deci în funcţie de asta iei sau nu iei punctul respectiv. Cert e că mi se pare extrem de dificil să faci parte dintr-un juriu la astfel de preselecţii şi concursuri, pentru că sunt prea multe variabile pe care trebuie să le iei în calcul.

Foto: Andrei Gîndac

****************************************************************************

În zilele de 15, 16 şi 17 iulie a.c. UNITER a organizat preselecţia pentru Gala Tânărului Actor – HOP. Juriul a fost format din: Radu Afrim, Dorina Chiriac, Radu Iacoban, Gabi Lupu și Iris Spiridon.

Anul acesta, cei 27 de tineri concurenţi aspiranţi, la Costineşti, la titlul de „Cel mai bun tânăr actor” vor fi priviţi şi notaţi de: actorul, muzicianul şi compozitorul Tudor Chirilă, regizorul şi scenaristul Radu Jude, actriţa şi directorul Teatrului Evreiesc de Stat Maia Morgenstern, scenografa Iuliana Vîlsan şi cântăreaţa şi profesoara de jazz Luiza Zan.

8 – 11 septembrie. Vox Maris Grand Resort Costineşti. Director artistic: Radu Afrim.