UNITER LA 20 DE ANI

(Română) 19 februarie 1990. Un număr de aproximativ 35 de artişti s-au strâns la data mai sus menţionată şi au constituit Adunarea Generală a reprezentanţilor actorilor, regizorilor, scenografilor, criticilor, secretarilor literari şi teatrologilor din domeniul artei teatrale interpretative şi creatoare şi au hotarât înfiinţarea Uniunii Teatrale Române – UNITER.

UNITER LA 20 DE ANI

19 februarie 1990

Un număr de aproximativ 35 de artişti s-au strâns la data mai sus menţionată şi au constituit Adunarea Generală a reprezentanţilor actorilor, regizorilor, scenografilor, criticilor, secretarilor literari şi teatrologilor din domeniul artei teatrale interpretative şi creatoare şi au hotarât înfiinţarea Uniunii Teatrale Române – UNITER.

La aceeaşi dată a fost ales Consiliul de Conducere al Uniunii format din 31 de persoane, a fost aprobat Statutul UNITER şi s-a decis depunerea tuturor documentelor pentru acordarea personalităţii juridice, acordată de către Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa nr. 1010 din 29 martie 1990.

Consiliul de conducere ales la acea şedinţă din 19 februarie era alcătuit din următorii membri:

Ion Caramitru, Preşedinte

Mircea Diaconu, Vicepreşedinte

Marian Popescu, Vicepreşedinte

Dan Micu, Secretar

Alexandru Darie, Secretar

Claudiu Bleonţ, Secretar

Florica Ichim, Secretar

Silviu Purcărete, Secretar

Ion Haiduc, Secretar

George Constantin, membru

Tudor Gheorghe, membru

Ştefan Iordache, membru

Victor Rebengiuc, membru

Emil Hossu, membru

Tamara Buciuceanu, membru

Cornel Popescu, membru

Dorel Vişan, membru

Gina Patrichi, membru

Cătălina Buzoianu, membru

Valeriu Moisescu, membru

Tompa Gabor, membru

Sanda Manu, membru

Dan Jitianu, membru

Paul Bortnovschi, membru

Vittorio Holtier, membru

Mihai Mădescu, membru

Victor Ernest Masek, membru

Valentin Silvestru, membru

Victor Parhon, membru

Ion Cocora, membru

Mircea Ghiţulescu, membru

Se întâmpla pe Dealul Mitropoliei, în fostul sediu ATM.

Nu putem decât să îi privim pe toţi aceşti membrii fondatori ai UNITER şi să ne închipuim entuziasmul lor.

Entuziasmul unor artişti, unii tineri şi foarte tineri, în plină putere creatoare; toţi erau deja nume cunoscute publicului din România, erau prezenţi în teatre, făceau şi filme, erau vedete consacrate sau în devenire.

Ştiau doar că acela era un moment de răscruce.

Că l-au aşteptat o viaţă întreagă şi simţeau că trebuie să şi-l asume, să-l marcheze, să nu-l lase să treacă, să-l onoreze.

O lume nouă se deschidea în faţa lor.

Pe care o puteau cunoaşte şi modifica după propriile lor gânduri.

De atunci au trecut 20 de ani.

S-a început cu o maşină de scris Olympia, la care a fost scris actul de constituire al UNITER şi s-a ajuns la calculatoare, harduri, monitoare, internet – cu o viteză aproape cosmică.

Din februarie 1990, sediul UNITER se află pe strada George Enescu, 2 – 4, clădire care a aparţinut în anii dictaturii gospodăriei de partid.

În anul 2006 sediul a fost câştigat în instanţă de către proprietarii de drept, ca apoi în anul imediat următor Primăria şi Consiliul General al municipiului Bucureşti au cumpărat şi, ulterior, au dat clădirea UNITER-ului în folosinţă gratuită pe 49 de ani.

În toţi aceşti ani sediul a fost cartierul general al tuturor iniţiativelor şi bătăliilor pe care breasla le-a avut.

Prin proiectele şi programele derulate, UNITER a devenit un reper al lumii culturale.

Gala Premiilor UNITER, Programul Casa Artistului, Gala Tânărului Actor HOP, Teatrul Franco – Român, Trupa pe butoaie, atelierele de poezie, de dramaturgie şi workshop-urile derulate în aceşti ani, UNITEXT şi Cea mai bună piesă românească a anului sunt doar câteva din iniţiativele UNITER care au adus-o în centrul atenţiei iubitorilor de teatru din România şi din lumea întreagă.

Cei 20 de ani s-au concretizat în mii de zile de tensiuni, încrâncenări, efuziuni, bucurii, eşecuri, spectacole, turnee, întâlniri, dezamăgiri, vise spulberate, prietenii irosite şi câte şi mai câte altele.

UNITER s-a născut ca o obsesie a avangardei.

UNITER îşi asumă riscurile, succesele şi greşelile sale, dar şi ale teatrului românesc din aceşti 20 de ani.