Alice Cora Mihalache, actriță: „Domnului Adrian Titieni îi datorez o mare parte din ceea ce am devenit astăzi”

HAI LA TEATRU! UNITER continuă campania prin care artiștii vă invită să veniți la teatru, să vă convingeți că teatrul românesc are nu doar un mare trecut, ci și un mare prezent și, mai ales, un mare viitor. Astăzi ne răspunde actrița Alice Cora Mihalache.

Alice Cora Mihalache, actriță: „Domnului Adrian Titieni îi datorez o mare parte din ceea ce am devenit astăzi”

ACTRIȚA RECOMANDĂ:

În ce spectacole joci în această stagiune?
Mă puteți vedea în 153 de secunde, în regia Ioanei Păun. Este primul spectacol de teatru social, inspirat de drama din clubul Colectiv. Este important de văzut, atât pentru semnificația pe care o are din punct de vedere social, cât și pentru rolul nostru, ca indivizi, în societatea de astăzi. Generația milenară o reprezentăm noi, colegii mei și cu mine, în 153 de secunde. Generație prin prisma căreia, se derulează în scenă, fragmente din întâmplările trăite de supraviețuitori în Colectiv. Un spectacol montat într-o formulă inteligentă, al cărui subiect devastator, ce ne leagă atât de tare de realitatea noastră, e de neratat. Despre celelalte spectacole în desfășurare, care se vor întâmpla până la sfârșitul următoarei stagiuni, vă voi ține la curent.

Un spectacol pe care îl recomanzi (deși nu joci în el).
1949, regizat de Emanuel Pârvu și scris împreună cu Bogdan Adrian Toma. Îmi dau seama dacă un spectacol e reușit, atunci când, inconștient, reacționez stând pe scaun. În 1949 am reacționat la frică și la teroare, în contextul în care un preot blând, aparent cinstit și foarte sensibil, e supus torturii unei anchete, de către cel mai brutal și neomenos anchetator. Este un spectacol care te sensibilizează și te vulnerabilizează până la o profundă tristețe tacită. Nu rămâne decât să simți o bucurie imensă pentru actorii Adrian Titieni și Emanuel Pârvu care reușesc cu mare sensibilitate și, în același timp, forță să-și joace rolurile.

Un actor tânăr din țara noastră, care îți place…
Andrei Cristian Anghel. Îl puteți vedea în spectacolul lui de licență 12 oameni furioși, din cadrul UNATC-ului. Pe Andrei l-am văzut pentru prima dată la școală, în examenul din anul I, și mai târziu în spectacolul de licență, unde se remarcă, face un rol reușit. Andrei este unul dintre acei actori care transmite foarte multă sensibilitate.

O actriță tânără de la noi, care îți place.
Maria Popistașu. Face un rol excelent în Taximetriști, în regia lui Bogdan Theodor Olteanu. Este un rol plin de nuanțe, minuțios construit și cu mult curaj.

Un regizor tânăr de urmărit, din România.
Andrei Măjeri, pentru că este un regizor care se lasă fascinat și sedus din punct de vedere profesional, și asta se poate vedea cu ochiul liber în spectacolele lui. Andrei este un regizor cu apetit pentru a face teatru. Medea’s Boys e un spectacol viu, atât pentru faptul că mă emoționează, cât și pentru magia ce-o conține. Există multă imaginație acolo. Personajele dispun de farmec și sunt foarte bine construite. E un spectacol curajos în care se reflectă dorința, fascinația, implicarea și plăcerea cu care Andrei Măjeri face teatru.

„153 de secunde” (regia: Ioana Păun). Foto: Adi Bulboacă

Un motiv pentru care să meargă spectatorii la teatru.
Vă recomand să vă lăsați seduși văzând teatru. Teatrul e o mângâiere, o revărsare a grației divine. La fel ca și cinema-ul, teatrul te ajută să evadezi pentru o vreme, dar mai mult, teatrul îți oferă o experiență unică, vie, pentru că îți permite să împarți același spațiu cu actorii. Să-i privești de foarte aproape, să-i auzi, să-ți dai voie să fii sau să nu fii de acord cu ei. În asta constă frumusețea teatrului.

CELE MAI…

Cel mai bun sfat primit până acum.
Nu sunt foarte singură dacă sfaturile primite au căpătat importanță pentru mine, până nu am ajuns în situația în care m-am lovit și m-am împiedicat cu toată ființa de propriile mele experiențe.

Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă…
Aveam o tuse puternică care mi-a uscat gâtul până mi-au țâșnit lacrimile în timp ce jucam spectacolul nostru de licență Jacques sau supunerea al lui Eugen Ionescu.

Cel mai provocator spectacol de până acum pentru tine.
De curând mi s-a oferit posibilitatea să joc teatru, dar nu într-un teatru, ci într-un spațiu independent. Trebuia să ne folosim de produsele unei băuturi cunoscute. Am jucat cu spectatori foarte aproape de mine, directorii celor mai mari lanțuri de supermarketuri din România. Eram într-una din camerele acestui spațiu care imita o cameră de zi și jucam o scenă de familie. Aveam spectatori și în spatele canapelei erau de fapt peste tot pe lângă noi. A fost într-adevăr o experiență în care ne-am și amuzat.

Cel mai dificil moment din viața ta în teatru.
Cred că mă voi mai întâlni cu momentele dificile. Ele nu s-au încheiat. Așa că de ce să mai vorbim despre ele, dacă fac parte din trecut?

Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actriță.
Vă mărturisesc că am sentimentul că acel lucru e foarte aproape să se întâmple în curând.

Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o până acum în teatru; de ce aceea?
Domnului Adrian Titieni îi datorez o mare parte din ceea ce am devenit astăzi. Dumnealui reprezintă pentru mine cea mai frumoasă întâlnire în teatru și o sursă de inspirație necontenită.

Mă puteți vedea în 153 de secunde, în regia Ioanei Păun. Este primul spectacol de teatru social, inspirat de drama din clubul Colectiv. Este important de văzut, atât pentru semnificația pe care o are din punct de vedere social, cât și pentru rolul nostru, ca indivizi, în societatea de astăzi.”
Alice Cora Mihalache, actriță