Ana Bianca Popescu, actriță: „Avem nevoie de emoție, de răspunsuri, de povești pe care le împrumutăm”

HAI LA TEATRU! UNITER a lansat o nouă campanie prin care artiștii vă invită să veniți la teatru, să vă convingeți că teatrul românesc are nu doar un mare trecut, ci și un prezent și, mai ales, un viitor.

Ana Bianca Popescu, actriță: „Avem nevoie de emoție, de răspunsuri, de povești pe care le împrumutăm”

Astăzi ne răspunde Ana Bianca Popescu (27 ani), de la Teatrul Mic.

ACTRIȚA RECOMANDĂ… 
Domnișoara Popescu, în ce spectacole jucați în această stagiune, unde și de ce să le vedem?
La Teatrul Mic joc în „Apa Vie”, regia Ștefan Lupu, „Anul dispărut 2007”, regia Ana Mărgineanu, „Rendez-vous pe lună”, regia Gelu Colceag, „Vania și Sonia și Mașa și Spike”, regia Horia Suru, apoi la Teatrul Excelsior în „Fecioarele noastre grabnic ajutătoare”, regia Răzvan Mazilu, la Teatrul Odeon în „Soldatul de ciocolată”, regia Andrei Șerban, la Teatrelli – „Mon Cabaret Noir”, regia Răzvan Mazilu, și la Teatrul de Comedie – „Dur”, regia Vlad Massaci. Pentru că sunt foarte bune și pentru că puteți vedea actori minunați!

Un alt spectacol pe care îl recomanzi, dar în care nu joci.
„Ținutul din miezul verii”, regia Vlad Massaci, la Teatrul Mic, și spectacolele trupei „Frilensăr”, de la teatrul LUNI de la Green Hours, coordonate de Daniel Chirilă.

Un actor, coleg cu dumneata, care îți place.
Conrad Mericoffer, Cătălin Babliuc.

O actriță, colegă cu dumneata, care îți place.
Rodica Negrea (îmi doresc să fim colege, momentan sunt admiratoare).

Un regizor de urmărit. De ce?
Ștefan Lupu. Promite!

Un motiv pentru care să mergem la teatru.
Pentru că avem nevoie de emoție, de răspunsuri, de povești pe care le împrumutăm.

CELE MAI…
Cel mai bun sfat primit în cariera ta.
Calm. Ține-o simplu, drept, nu colora!

Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă.
Un coleg actor s-a oprit în timpul monologului, deranjat fiind de cineva din public. L-a rugat civilizat pe respectivul să iasă și, abia după ce s-a asigurat că a ieșit, a reluat la aceeași intensitate, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

„Fecioarele noastre grabnic ajutătoare”, în regia lui Răzvan Mazilu, la Teatrul Excelsior din București

Cel mai provocator spectacol de până acum, pentru tine.
Fecioarele noastre grabnic ajutătoare”.

Cel mai dificil moment din experiența ta în teatru.
Am fost norocoasă. Din fericire, n-au fost… până acum. Dar pot spune că momentele dificile sunt deciziile pe care le iei.

Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actriță.
Aș fi ipocrită să spun că premiile luate și întâlnirile cu artiști importanți nu m-au bucurat! Enorm chiar! Dar cred că cel mai bun lucru, pentru care sunt foarte recunoscătoare, este că lucrez constant!

Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o în teatru. De ce aceea?
Înt
âlnirea cu Răzvan Mazilu, omul, artistul care mi-a dat încredere, de la care am învățat și învăț și pe care îl voi urmări mereu.

„Aș fi ipocrită să spun că premiile luate și întâlnirile cu artiști importanți nu m-au bucurat! Enorm chiar! Dar cred că cel mai bun lucru, pentru care sunt foarte recunoscătoare, este că lucrez constant!”
Ana Bianca Popescu, actriță