Cătălin Babliuc: „Teatrul e o lume stranie, care merită explorată”

HAI LA TEATRU! UNITER a lansat o nouă campanie prin care artiștii vă invită să veniți la teatru, să vă convingeți că teatrul românesc are nu doar un mare trecut, ci și un mare prezent și, mai ales, un mare viitor. Astăzi, ne răspunde Cătălin Babliuc, marele nostru tânăr actor.

Cătălin Babliuc: „Teatrul e o lume stranie, care merită explorată”

ACTORUL RECOMANDĂ
În ce spectacole joci/ ai jucat în această stagiune?
Carousel, Omul cel bun din Seciuan, Două liniuțe, Procesul caprei cu un ied, 7 dintr-o lovitură, Soldatul de ciocolată, Omul Pernă, Bullets over Lipscani, Peretele, Panică la Operă.

Un spectacol pe care îl recomanzi (deși nu joci în el).
Mon cabaret noir (n.r. – se joacă la Teatrelli).

Un actor tânăr din țara noastră care îți place.
Dan Rădulescu, Andrei Huțuleac.

O actriță tânără din țara noastră care îți place.
Ana Bianca Popescu, Silvana Negruțiu.

Un regizor tânăr de urmărit, din țara noastră.
Eugen Gyemant.

Un motiv pentru care să meargă spectatorii la teatru.
Teatrul e o lume stranie, care merită explorată.

CELE MAI…
Cel mai bun sfat primit în cariera dumitale.
Să ascult în scenă.

Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă.
A fost destul de bizar când, la un spectacol, un domn s-a așezat cu spatele la scenă și din când în când mai comenta ce auzea.

Cel mai provocator spectacol de până acum pentru dumneata.
Carousel.

procesul caprei
„Procesul caprei cu un ied” (regia: Radu Iacoban), la Teatrul Metropolis

Cel mai dificil moment din viața dumitale în teatru.
A fost o perioadă destul de grea când eram angajat la Târgoviște și făceam naveta, eu locuind în București, dar am trecut peste, slavă cerului.

Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actor.
Mai multe, Sanda Manu, Andrei Serban, Lia Bugnar, Radu Iacoban, Eugen Gyemant. Toți mi-au oferit multe lucruri bune.

Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o până acum în teatru, și de ce aceea.
Nu pot să pun degetul doar pe o întâlnire, fiecare om enumerat mai sus înseamnă o etapă în dezvoltarea mea.

„A fost destul de bizar când, la un spectacol, un domn s-a așezat cu spatele la scenă și din când în când mai comenta ce auzea.
Cătălin Babliuc, actor