IN MEMORIAM CĂTĂLINA BUZOIANU (13 aprilie 1938 – 3 august 2019)

UNITER își exprimă imensul regret la plecarea dintre noi a regizoarei Cătălina Buzoianu – o mare personalitate a culturii române care, prin propunerile sale artistice și prin activitatea susținută dedicată învățământului teatral și scenei, în integralitatea ei, a influențat profund teatrul românesc în ultimii 50 de ani.

IN MEMORIAM CĂTĂLINA BUZOIANU (13 aprilie 1938 – 3 august 2019)

A cucerit culmi pe tărâmul artei teatrale, suport fiindu-i credința în profesiunea pe care și-a ales-o și căreia i s-a dedicat zeci de ani. A creat peste 100 de spectacole mari – amprente pe memoria publicului. A cugetat asupra teatrului prin comunicări, conferințe, ateliere, dialoguri, susținute aici și în diverse țări, dar și lăsând în volum bucăți de „file îngălbenite” din caietele sale de regie, de „file albe pentru viitor”, descriind totodată „itinerarii teatrale” sau aducând „omagii” oamenilor din viața sa. A scris fascinant despre teatru, despre zeii lui, despre muze. A descoperit artiști – fie că i-a căutat, fie că i-a găsit întâmplător; pe mulți i-a format, cu mulți a mers până la răscruci de drumuri. A învățat de la unii și i-a învățat pe alții. Erudiția ei înmagazinează tezaure ce țin de această artă considerată efemeră…

După absolvirea Facultății de Teatru a ajuns la Iași, la Național, unde, după cum mărturisea, a fost foarte fericită, căci „am făcut multe spectacole, unele incredibile, printre care şi «Bolnavul închipuit» sau «Istoria ieroglifică»”. În acea perioadă, 1970-1975, a pus în scenă texte și la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Apoi a plecat de la Iași la București, unde a montat la Teatrul Bulandra, la Teatrul Mic, dedicându-se și pedagogiei la Institutul de Teatru și Film, școala în care a rămas vreo trei decenii.

A lăsat urme frumoase şi la Studioul Casandra: în 1979, a pus în scenă, cu studenţii, „Romeo şi Julieta” de Shakespere, cu Adrian Pintea. Acel spectacol s-a jucat în Anglia la un festival, iar după reprezentație Pintea a fost dus de public pe braţe, de la teatru până la hotel.

Cu totul specială pentru Cătălina Buzoianu a fost „epoca” Teatrul Mic. Între 1979 și 1985, în calitate de prim-regizor permanent, a înregistrat aici succese remarcabile.

Publicul își amintește de „Să-i îmbrăcăm pe cei goi” de Pirandello, „Maestrul şi Margareta” de Mihail Bulgakov, „Yvona, principesa Burgundiei” de Witolt Gombrowicz, „Dama cu camelii” de Alexandre Dumas ș.a.

A revenit la Teatrul Bulandra (din 1985, regizor permanent). Dacă în 1975 aici făcuse „Hedda Gabler” de Ibsen, când a revenit a montat „O dimineaţă pierdută”, după romanul Gabrielei Adameșteanu, un succes teatral despre care se vorbește și astăzi. Au urmat, mai târziu, „Uriașii munților” de Pirandello, „Merlin” de Tankred Dorst, „Patul lui Procust”, după Camil Petrescu, „Copilul îngropat” de Sam Shepard, „Petru” de Vlad Zografi; „Mutter Courage” de Bertolt Brecht.

A continuat și la Mic – unde înainte făcuse istorie – cu alte titluri, printre care „Pescărușul” de Cehov, „Spirit” de Margaret Edson, „Lolita” de Vladimir Nabokov, „Cum gândește Amy” de David Hare, „Furtuna” de Shakespeare.

Dar în 1990 i s-au deschis ușile și în alte teatre: la Theatrum Mundi a regizat „Teatru descompus” de Matei Vișniec, „Levantul”, după Mircea Cărtărescu; la Comedie – „Fuga” de Mihail Bulgakov; la Teatrul Levant – „Pelicanul” de August Strindberg; la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila – „Chira Chiralina” și „Mediterana”, după Panait Istrati; la Teatrul Evreiesc de Stat – „Golem” de Leivik; la Teatrul Dramatic din Constanța – „Penthesyleea”, după Kleist. A montat și în Polonia, Israel, Franţa.

Lucrurile se fac până la capăt sau nu se fac deloc.” – declara regizoarea Cătălina Buzoianu în 2010, când își declara oficial retragerea de pe scena românească. Dar artistul, omul Cătălina Buzoianu a rămas permanent aproape de fenomenul teatral al ultimilor ani, urmărindu-l și colaborând ocazional cu artiști din mediul independent.

A educat și pregătit cu exigenţă şi, în acelaşi timp, cu multă căldură umană generaţii de regizori, printre ei Mihai Măniuțiu și Alexandru Dabija. De adăugat că acestui minunat om, care este Cătălina Buzoianu, i se datorează venirea în România a regizorului Yuri Kordonsky.

A scris trei cărți: „Novele teatrale”, „Vaporul interior” și „Mnemosina, bunica lui Orfeu”. 

Ultimul spectacol coordonat artistic de distinsa doamnă Cătălina Buzoianu a fost în 2018 „A(m) iubi(t) iubirea” – un florilegiu din poeziile Ninei Cassian, jucat la Muzeul Literaturii Române din București.

A fost premiată, înainte de 1989, în ţară – Premiul Academiei Române, dar şi în străinătate – în Anglia, Polonia. După 1990 a obținut mai multe premii anuale UNITER, premiul pentru întreaga activitatea regie, precum și premii la Festivalul Național de Teatru, unde i s-au jucat mai multe spectacole. In 2018, a fost decorată de președintele României cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Comandor, la propunerea Festivalului Național de Teatru.

Din respect, admiraţie și consideraţie pentru această mare personalitate a culturii române care a influențat profund scena autohtonă în ultimii 50 de ani, Festivalul Naţional de Teatru i-a dedicat regizoarei Cătălina Buzoianu ediţia cu numărul 28.

Pentru cei care vor să își ia rămas bun, trupul neînsuflețit va fi depus pe 5 august 2019, după ora 16.00, la Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu (Grădina Icoanei). Înmormântarea va avea loc marți, 6 august, la ora 12.00, la Cimitirul Bellu.

Dumnezeu să o odihnească în pace!