Marius Florea Vizante: „Pentru mine, fiecare spectacol aduce o lume nouă și fiecare dintre ele e la fel de interesantă dacă ești atent”

HAI LA TEATRU! UNITER continuă campania prin care artiștii vă invită să veniți la teatru, să vă convingeți că teatrul românesc are nu doar un mare trecut, ci și un mare prezent și, mai ales, un mare viitor. Astăzi ne răspunde îndrăgitul Vizante.

Marius Florea Vizante: „Pentru mine, fiecare spectacol aduce o lume nouă și fiecare dintre ele e la fel de interesantă dacă ești atent”

ACTORUL RECOMANDĂ:

În ce spectacole joci în această stagiune?
„Spiritul de familie” – Teatrul de Comedie, „Numitorul comun” – Teatrul de Comedie, „O scrisoare pierdută” – Teatrul L. S. Bulandra,Fantoma, dragostea mea” – Teatrul Metropolis,Comedii cu Gorobete” – Teatrul „George Ciprian”, Buzău,Filarmonica de comedie” – spectacol independent, și, dacă se aliniază astrele, voi apărea în noile producții:Viziuni” – Teatrul de Comedie, „Elling” – spectacol independent.

Un spectacol pe care îl recomanzi (deși nu joci în el)?
Se știe că sunt fan Nae Caranfil. Ei, a revenit în teatru. N-a făcut-o rău… Oricât de subiectiv aș fi nu pot să nu remarca atenția totală pe care Nae o acordă spectatorului. Dacă vă place să fiți răsfățați, nu pierdeți spectacolul „Papagalul mut” al Teatrului Național. O întreprindere cu adevărat frumoasă – poveste, actori, decoruri, costume, muzică.

Un actor tânăr din țara noastră, care îți place…
Dacă tot am vorbit de „Papagalul mut”, sigur o să-l remarcați pe Vlad Logigan.
Acu’, el nu mai e chiar la prima tinerețe, dar e substanțial mai juven decât mine.

O actriță tânără din țara noastră, care îți place…
Ilona Brezoianu!

Un regizor tânăr de urmărit, de la noi?
Mi-a atras atenția Vlad Cristache. Cred că are ireverența necesară să poată trece rampa. Deși a ales texte consacrate, s-a purtat cu ele ca la prima întâlnire.

Un motiv pentru care să meargă spectatorii la teatru.
Încă e mai ieftin ca la film, plus că vezi actorii „în viu”.

CELE MAI…

Cel mai bun sfat primit în cariera dumitale.
Nina Cassian: „Tinere ai talent, dar ai grijă că talentul nefolosit e cel mai mare păcat!”

Cea mai neobișnuită întâmplare trăită pe scenă…
Iarnă grea, ninsori abundente, cade curentul la jumătatea reprezentației. Ai fi așteptat să se creeze panică, buluceală etc. Dimpotrivă, nimeni nu se ridică. Ce să facem? Aprindem lanterne și continuăm să jucăm, improvizând despre lipsa curentului electric. Din sală pleacă discret o singură persoană. După zece minute se întoarce și-și reia locul în sală. Parcase greșit!

Cel mai provocator spectacol de până acum pentru dumneata.
M-a marcat seria de spectacole semnate de Silviu Purcărete: „Titus Andronicus”, „Danaidele” și „Phedra”. Cam pe atunci am început să pricep ce înseamnă a fi creator de teatru, iară nu montator de texte. Dacă mă refer la încercările prin care am trecut eu pe scenă, pot spune că fiecare m-a provocat. Am încercat de fiecare dată să descopăr, să cercetez, să mă las purtat de provocare. Dar dacă trebuie să aleg, aș zice că personajul Elling ar fi cea mai profundă experiență în care m-am adâncit.

Cel mai dificil moment din viața dumitale în teatru.
După doar cinci ani de la angajare, mi-am dat demisia de la Teatrul Național București
. (O cruntă neînțelegere cu stupida direcțiune!) A fost cel mai dificil, dar și cel mai provocator moment. La treizeci de ani, trebuia să o iau de la capăt… Dacă sunt subiectul dumitale astăzi, se vede că am trecut cu bine, cred…

Marius Florea Vizante, Doru Ana și Daniela Nane, în „O scrisoare pierdută”, la Teatrul Bulandra

Cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de când ești actor.
Întâlnirile cu marile personalități. Să fii prin preajmă, să-i vezi cum lucrează, să ai norocul să lucrezi cu ei…

Cea mai interesantă întâlnire pe care ai avut-o până acum în teatru; de ce aceea?
Mă omoară clasificările astea! Dacă aș răspunde că cele două luni de lucru cu Gheorghe Dinică ar fi nedrept față de cele două luni de muncă cu Radu Penciulescu și, poate, și mai nedrept față de anii de muncă cu Gelu Colceag, Nae Caranfil, Ion Cojar sau anii de muncă alături de colegii mei de generație – Gheorghe Ifrim, Vlad Zamfirescu, Vlad Massaci… Și tot așa. Pentru mine fiecare spectacol aduce o lume nouă și fiecare dintre ele e la fel de interesantă dacă ești atent. Un actor lipsit de curiozitate e un actor mort.

„Iarnă grea, ninsori abundente, cade curentul la jumătatea reprezentației. Ai fi așteptat să se creeze panică, buluceală etc. Dimpotrivă, nimeni nu se ridică. Ce să facem? Aprindem lanterne și continuăm să jucăm, improvizând despre lipsa curentului electric. Din sală pleacă discret o singură persoană. După zece minute se întoarce și-și reia locul în sală. Parcase greșit!
Marius Florea Vizante, actor